Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

  Dan Culcer. Un comentariu la titlu : Vinovaţi pentru păcatele părinţilor.   Nu știu dacă este titlul original sau este dat de Mediafax. În orice caz,  este inadecvat. Fiindcă nu e vorba de "păcatele părinților". Ce păcate? Membrii mișcării legionare au fost arestați și deținuți, adesea fără nici o judecată, condamnați de două regimuri politice diferite, doar pentru că au fost membri ai Legiunii și nu pentru «păcate», adică acte definite penal. Se întâmplă că tocmai azi am primit un document care completează imaginea imixtiunii unor persoane aparținând comunității evreiști, care se definesc ca paznici la bostănărie. Se reia presiunea juridică asupra unor instituții religioase autonome ortodoxe române, tot dinspre partea acestui Institut Wiesel, o agentură străină pe teritoriul României, care acționează împotriva suveranități României, cu aceiași nerușinare precum o făceau pe vremuri alte agenturi similare externe. Wieselii atacă din nou imaginea politică a...

Suferința, discriminată pe criterii politice în Parlament. Urmașii deținuților politici nu primesc drepturile dacă părinții au fost legionari. S-a votat! 15 octombrie 2020 9 13.694 3 minute de citit Facebook Twitter Google+ LinkedIn StumbleUpon Tumblr Pinterest Reddit VKontakte Odnoklassniki Pocket Punct.news | S-a votat! Suferința, discriminată pe criterii politice în Parlament. Urmașii deținuților politici nu primesc drepturile dacă părinții au fost legionari Modificările aduse Decretului Lege 118/1990, prin care se acordă unele drepturi bănești urmașilor de gradul 1 ai luptătorilor anticomuniști au fost adoptate de plenul Camerei Deputaților marți 13.10.2020.  Proiectul legislativ PLx 615 / 2020 cu amendamente, venit să aducă noi modificări DL118/1990 fusese susținut în ședința Comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților din Parlamentul României luni 12.10.2020, obținând raport de adoptare. Ce...

„ Pentru mine fu viaţa / evoluţie pe sârmă ” – mărturiseşte Teodor Borz în poezia Clovn , iar Colivii , volumul său apărut în 2011 la Editura Ardealul din Târgu-Mureş decantează ecourile profunde ale acestei performări continue. Atent la modulaţiile propriei sensibilităţi în raport cu regimul închiderii fiinţei în diferitele Colivii ale acestei lumi, poetul alege calea unor tentative evazioniste ancorate cultural şi regizate cu un impuls ludic surprinzător. În interstiţiile marii literaturi universale şi ale propriei imaginaţii debordante, Teodor Borz se joacă melancolic, rezultatul fiind un fermecător metateatru liric. Sub zodia fascinaţiei ludice, primele două poeme ale volumului ( Saavedra , Don Miguel de Cervantes Saavedra ) propun ipotetice scenarii secvenţiale la istoria lui Don Quijote, protagoniştii lor fiind Rossinante, Sancho Panza şi Cervantes însuşi: „ Se pare că Sancho Panza, / sătul de promisiuni şi ciomăgeli, / i-ar fi spus lui Don Quijote / că mai...

Din lista temelor extra sau intra literare, de abordat cu Cristina TImar pentru Vatra. — Partidul Comunist Român după 1964, formațiune politică- valiză unde coexista, adesea colaborau, toate tendințele și programele politice interbelice, de la comuniști la legionari — Relațiile cu minoritățile : «vecinătățile interioare» — Teoria Grupurilor și seriilor în literaură. Falsitate, inadecvarea conceptului de «generație», inclusiv al celui de «generație de creație» — Școala de la Târgoviște. Denumire lansată de Dan Culcer în revista Orizont, în cadrul unui răspuns la o anchetă literară. Expresia a avut un succes neașteptat, chiar dacă «membrii» grupului/seriei, din orgoliu de creator neserializabil nu au acceptat că ar face parte din acest grup. De colectat și comentat argumentele acestora, Petru Creția, Alexandru George, M.H. Simionescu, Costache Olăreanu etc. O simplă răsfoire a ediției integrale a Jurnalului lui Radu Petrescu, realizată (din păcate fără index de nume și locuri) de criticu...

Stimate domnule Băciuţ, Spre surprinderea şi nedumerirea mea şi a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul Dvs, d-l Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei „Vatra veche” din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraţionism. Domnul Bătrânu susţine că l-a întâlnit pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi ICR), care aparţinea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a Securităţii, situat în localul Ambasadei României.   Or, Paul Goma nu a fost cetăţean francez şi n-a avut toată viaţa în Franţa decât statutul de azilant politic şi-un act care-i permitea să călătorească în toate ţările, în afară de România. Ambasada României este, după cum toată lumea ştie, teritoriu românesc, unde Goma nu a pus niciodată piciorul. În anul 1991, exilaţii români din Paris organizau frecvent manifestaţii de protest în faţa sediului Ambasadei României, unde Paul Go...

Se știe între oameni cultivați că termenul vlah, valah este utilizat și de polonezi sub forma de « wloch » pentru germanul « w(a)lah, walch, welsch care înseamnă străin de origine romană.  Ceea ce însemnă că acest cuvânt este echivalent cu etnonimul român în zona care corespunde Romaniei post imperiale, adică de la frontiera Elveției, la vest, pentru rethoromani, până la gurile Dunării și la Constantinopol, în vremea Imperiului Bizantin. Așa că utilizarea pentru român a etnonimului oláh de către maghiari nu face decât să ne onoreze ca români, probând originea romanică a neamului, și asta în ciuda intenției peiorative a unor locutori maghiari, mai ales ales atunci când se alătură expresia büdös, adică puturos. Că țăranul român venit la oraș să-și vândă la târg brânza sau cașul avea un miros specific, nu neapărat agreabil parfumat pentru glandele olfactive ale unui nemeș urban, nu are de ce să ne mire și nici nu are de ce să ne facă să credem că românii ciobani sau agricultori nu se ...

 Găsită ieri într-un dosar de corespondență familială, în curs de arhivare definitivă, am transcris această epistolă trimisă de Ioan Mușlea, gândindu-mă la lunga lui plecare, fiind el cuprins de nemișcare din ce în ce mai mult. Ultima dată, când i-am vorbit la telefon, era într-o casă care nu mai era cea din str. Bolintineanu, unde și-a petrecut viața. Se lăsase transplantat, de nevoie, ca un copac bătrân și noduros, care nu mai poate trage seva din pământ, în alt loc, unde grădinarii sperau să-l poată menține în viață. Își pierduse reperele, îmi spunea că odată ieșit pe coridor, nu mai știe cum să revină în camera tocmai părăsită. E ceea ce se întâmplă probabil cu noi toți când ne părăsim, voit sau nevoit, locul geometric. A mai plecat un poet. Unul dintre puținii prieteni adevărați pe care soarta mi i-a dăruit cândva și alături de care am simțit acea căldură pe care doar prietenia ți-o poate oferi. Dragostea pentru o femeie crește din instinctul reproducerii. Misterul prietenie...