Reproduc aici un mesaj din 2005 pe o temă care rămâne pentru mine de actualitate : comportamentul disprețuitor și lipsa de colegialitate a diferitelor comitete și comiții care au fost și sunt la conducerea Uniunii Scriitorilor din România. Nu mai este important dacă decizia, despre care este vorba mai jos, luată la un mement dat, a fost corectă și motivată. Până la urmă mi se pare că a fost o manevră de autoprotecție pe care a realizat-o Nicolae Manolescu. Cariera sa diplomatică depindea de această căciulire. Dovadă că Liviu Ioan Stoiciu a rămas în redacția revistei și și-a pierdut doar funcția. Dar este inacceptabilă relația de la stăpân la slugă pe care o implică totala opacitate a funcționării conducerii Uniunii și lipsa de civilitate a acesteia, care nu a răspuns în scris la nici unul din mesajele mele, fie că era vorba de propuneri pentru statut, fie că era vorba de apărarea unor colegi acuzați și pedepsiți pe nedrept (Paul Goma și Liviu Ioan Stoiciu). Reproduc întocm...
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.