Primesc de la un editor comunicatul de mai jos. Nu știu cine a relansat chestiunea taxei de timbru cultural. Știu însă că practicile editorilor români, nu mă refer la Polirom, nu sunt deloc corecte. Am avut de-a face cu două edituri după 1990. Prima, Dacia, sub directoratul lui Vădanei, mi-a reeditat fără nici o consultare prelabilă, o traducere din Markovits Rodion, Garnizoana din Siberia. A fost nevoie de multe mailuri, telefoane și amenințări ca să obțin un vag onorariu pentru traducere. Editura a procedat în aciași maieră preluînd fără acordul meu prefața unei traduceri din Harms. Plata s-a făcut pâna la urmă la Paris, de la mână la mână, fără nici o formalitate contactuală. Opinia mea este că mai toate eidturile funcțioează la limita legalității, devrem ce tirajele nu sunt menționate în contracte, de pilăs, limita validității contractului nu e precizată. Autorii români sunt de multă vreme privați de onorarii sau drepturi de autor corecte și descendenții vor avea nevoie de m...
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.