Am descoperit cu mare întârziere această excelentă cronică a filmului Stejarul de Lucian Pintilie. O reproduc și precizez sursa, situl Piața Universității a lui Ioan Roșca. Privind filmul la scurtă vreme după premiere, am trăit aceeași stânjeneală față de această pseudo-capodoperă, lăudată de toți conformiștii. Lucian Pintilie nu este un artist care să fi înțeles cu adevărat ceea ce se întâmpla în România «comunistă», pe vremea în care a locuit în ea. Cum am aflat zilele astea (aprilie 2022), grație cercetărilor lui Ioan Roșca, isprăvile realist-socialiste ale tânărului Lucian Pintilie erau deja consemnate în Scânteia Tineretului, cu o baladă dedicată lui Vasile Roaită, tipărită alături de pseudo-reportajul festivist dela Rafinăria 3 Teleajen, semnat de Radu Cosașu. Sigur, ambii aveau tot dreptul să schimbe macazul, mai devreme sau mai târziu, ceea ce, măcar aparent, au și făcut. Iar eu, unul dintre aceia care am fost cuprinși de entuziasm după Reconstituirea , am fost un tâmpit
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.