O definiție. «La urma urmei, ce-i un informator? Un securist care face muncă voluntară, adică neremunerată. » Am găsit această definiție în cartea lui C. Turturică, Nu ești obligat să mori tâmpit, Editura Eminescu, 2000. ISBN 973-22+0599-7 Am adăugat, pentru claritate, cuvântul neremunerată. Chiar dacă știm din studierea dosarelor de rețea că unii informatori erau plătiți, precum reiese din dosarul ei de rețea, de exemplu, Mara Nicoară, poetă și informatoare plină de zel. Ofițerii de Securitate practicau o multiplă manipulare recrutând turnătorii/informatorii de care aveau nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu, pentru care ei primeau salarii. Recrutau prin intimidare, prin șantaj, prin utilizarea ranchiunelor și invidiei, prin excitarea sentimentelor patriotice, prin toate patru metodele combinate, de fapt realizând economii statului, care ar fi trebuit să întrețină salariați mai numeroși pentru a menține sub control «masele populare».
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.