Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Citesc în revista Cultura , cîteva considerații privitoare la o expoziție dedicată avangardei plastice evreiești din România. «Printre exegetii fenomenului avangardist, suedezul Tom Sandqvist a încercat sa explice faptul ca Tristan Tzara, Marcel Iancu, Arthur Segal, Victor Brauner, Ilarie Voronca, M. H. Maxy, Ion Calugaru, Sasa Pana, Jules Perahim, Paul Paun si multi altii împartașeau câteva lucruri în comun, între care, viziunile artistice apropiate, etnia evreiasca si România drept tara a nasterii (trebuie avut în vedere ca, în pofida conditiilor puse de Congresul de la Berlin, din 1878, multi dintre evreii nascuti în România, înainte de 1923 – anul promulgarii noii Constitutii – nu primeau, de la nastere, cetatenia româna, cu toate ca erau nascuti pe teritoriul tarii, din cauza faptului ca parintii lor erau evrei proveniti, în mare parte, din marele val imigrationist din secolul XIX). Daca tara materna si etnia evreiasca erau niste daturi, ceea ce trebuia explicat era viziunea arti...

Interviul acesta a fost realizat și publicat în Népújság , un cotidian maghiar din Târgu Mureș, de Nagy Miklos Kund, în iunie 2010, când am fost invitat ca un soi de visiting-profesor să prezint în cadrul Institutul de artă din localitate o conferință despre cenzură. Am publicat un segment din cercetările mele sub titlul Funcţia socială a ficţiunilor româneşti (sic!) în România înainte de 1989, în revista institutului, Symbolon . Ficțiuni romanești , desigur. Cuvântul romanesc pare să deranjeze orice corector, de vreme ce este sistematic «corectat» prin românesc , în mai toate publicațiile din România. Pe frâncă, limba în care a fost scris inițial, studiul se intitula Les USAGES SOCIAUX DES FICTIONS ROMANESQUES AVANT 1989 EN ROUMANIE și a fost scris la Paris. Despre ce este vorba în acest text, o comunicare prezentată la un congres de sociologie, la Geneva, al Association internationale des sociologues de langue française , în 1990 ? Iată un rezumat care dă sonul științific. Ab...