Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai 29, 2016

Magda URSACHE Dialogul (?) textelor sau „a filei două feţe”

„să-l atacăm pe Eminescu! Să-l lovim cumplit/ din toate părţile şi deodată,/ fiindcă el, o!, tocmai el, are prea multe păcate;/ în pas cu moda legiferată de lichele/ să aşezăm în ordine de-atac/ cohortele şi tunurile:
Hai legiunea scribilor ce vă schimbaţi stăpânii/ precum mănuşile (ce fericire e pe capul ţării/ că voi aţi învăţat să scrieţi!)/ loviţi-l fără îndurare/ fiindcă el nu a avut decât/ un singur stăpân – adevărul./ … Să-l răstignim pe Eminescu fiindcă este divin”. Valeriu Matei, Ziliada
N-am vrut să scriu despre Eminescu de 15 ianuarie, nici în iunie: să nu urmez inerţial politica aniversărilor, cum o numeşte Ion Simuţ. Mai frust: cineva întreba de ce e scos Eminescu în ianuarie şi-n iunie de la naftalină. Dar cine l-a băgat acolo? Vreun famen (în trad. liberă, calomniator, mincinos, bârfitor)? Iată însă că afirmaţia Ioanei Bot şi a lui Cătălin Cioabă (redactor de carte la eseul lui Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut, cu subtitlul Facerea şi desfacerea unui mit, B…

Stații în câmpiile dezordinii

În 1969 în literatura română a apărut o carte cu un titlul extraordinar : Stații în câmpiile dezordinii de Mihai Tunaru. Figurează cu o notă biobibliografică în Dicționarul biografic al literaturii române, organizate și editat de Aurel Sasu. Autor productiv. Despre operele sale se scrie la apariție în reviste. Nu am aflat care e explicația dispariției autorului după 1989. Nicolae Manolescu nu îl citează în pseudo-istoria sa literară, nu există pentru autorii Dicționarului Zaciu etc. Bizar. Un prozator care poate produce un asemenea titlu nu poate fi un autor mediocru.