A murit Nicolae Manolescu. Să-i fie țărâna ușoară. Copiilor săi — un gând bun. Mă pregăteam să mă lansez într-un dialog polemic, cu autorul unui denunț. Nu voi mai putea încerca, într-o polemică rămasă fără partener, analiza cauzelor metamorfozei și degringoladei morale a acestui om și literat pe care, în revista Vatra, l-am publicat cândva cu reală plăcere. Pe care îl citeam cu interes pentru cronicile din Contemporanul și apoi din România literară . După 1990, i-am criticat public comportamentul abuziv, în calitatea sa de președinte al Uniunii Scriitorilor. Toată corespondența pe această temă am făcut-o recent publică, ca replică la modul scârbos, o răzbunare ocolitoare, un mod de a plăti o poliță la o cotitură, în care studiul meu de sociologia succesului, intitulat Sociograme. Succesul literar sau trocurile intracomunitare , publicat în Vatra a fost un pretext. M-a denunțat, în decembrie 2023, ca «antisemit» în paginile României literare , secondat de un așa-zis democrat, Mirce...
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.