Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Iolanda Malamen în dialog cu Dan Culcer « Locuiesc în Franța, cum aș locui la Bistrița sau la Sibiu… » Iolanda Malamen : Dan Culcer, presupunînd că ți-ai dori reintoarcerea definitiva în România, ce motiv puternic, te-ar impiedica să faci pasul ăsta ? Dan Culcer — La prima vedere, singurul motiv care mă împiedică să mă întorc în România este de natură personală, familială. Sunt căsătorit din 1994 cu o franțuzoaică, care, dincolo de faptul că nu știe să vorbească românește, deși înțelege, are aici, în Țara Frâncilor, toate legăturile de familie, așa cum și eu le am pe ale mele tot aici, acum. Fiul, fiicele, nepoții, nepoatele trăiesc în Franța. Ramura, care s-a dislocat odată cu mine în 1987, a Culcereștilor, se va insera peste decenii genealogice în zona pariziană. În România nu mai am decât puținii mei prieteni de totdeauna și mormintele alor mei, părinți, bunici, străbunici. La a doua vedere, dificultatea vine din starea de inadaptare pe care o trăiesc. Așa cum o văd...

Scrisoare deschisă membrilor Consiliului Uniunii scriitorilor din România întruniţi la 10 noiembrie 2005 la Bucureşti Elancourt, 8 noiembrie 2005 Domnilor Consilieri, În calitatea mea de membru al Asociaţiei scriitorilor din Tîrgu Mureş, de membru al uniunii noastre profesionale, şi în baza articolelor 1,2,4,7 ale Statutului USR, vă adresez acest mesaj public, într-o chestiune de maximă urgenţă şi de maximă gravitate: încercarea de reinstalare a post-cenzurii în presa culturală din România, după ce am constatat că, între 9 septembrie 2005 şi data acestei scrisori, Uniunea scriitorilor din România, prin reprezentantul său legal, preşedintele, nu răspunde nici mesajelor private, nici celor publice pe care eu sau alţi confraţi scriitori i le-au adresat. Iar cînd, totuşi, se exprimă în spaţiul public, intervenţiile unor membrii ai Comitetului director sunt autoritariste, evazive şi neargumentate. Prin prezenta, contest cu fermitate decizia Comitetului director, despre conţinutul căreia am ...

MĂ PREGĂTESC demult să adresez niște scrisori deschise unor persoane sau unor instituții. Presei românești actuale, în special ziarelor România liberă și Ziua, lui Mihai Băcanu și Sorin Roșca Stănescu, care nu mi-au acordat niciodată onorarii pentru colaborări, probabil fiindcă trăiesc în străinătate, ceea este necinstit și ilegal, ca să aflu ce economii s-au făcut astfel sau cine a încasat onorariile care mi s-ar fi cuvenit. E desigur prea târziu acum, fiindcă ambii și-au pierdut funcțiile, dar e vorba de o chestiune de principiu. Orice muncă merită răsplată, dacă nu s-a convenit altfel. Și nu s-a convenit. O scrisoare deschisă va fi adresată Uniunii Scriitorilor din România, asociație profesională al cărui membru sunt de aproape o jumătate de secol, și în special conducerilor ei succesive de după 1989, adică lui Mircea Dinescu, Eugen Uricaru și Nicolae Manolescu, pentru a le cere să-mi răspundă, chiar cu întârziere, la scrisori, cereri și plângeri dar, mai ales să dea socoteală î...