Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie 23, 2018

Dan Culcer. La marginea satului, la răscruce (Poem în-scris)

La marginea satului, la răscruce, Trasă de un cal costeliv, la marginea satului, la răscruce, oprește căruța, omul cu privirea măsoară căderea. Cărăușul coboară, se închină unui lemn cândva înfipt în pământ, acum căzut, culcat în zăpada moale, rece, răscolită de vânt. Lemnul acesta poartă încă-n spinare o tinichea vopsită în culori omenești, acum cojite, devenite supralumești. Calul nu mai are răbdare, întinde gâtul spre ieslea mirositoare pe care o simte de departe plină cu fân blând, în care zace gol, zgribulit, un vestitor abia ieșit din pântecele mamei, ocrotitor. Ieslea se ascunde în centrul satului În centrul lumii, lume bântuită de cai costelivi, de copii înfometați, de cărăuși obosiți, de trecători orbi, de supraveghetori. Toți ies dintr-un somn lung ochind spre pântecul lumii, în centrul căreia, ca un buric, se înalță, turn de priveghi la nașterea mântuitorului, ieslea cu fân bun. Vijelia acoperă crucea. Un nou vestitor moare de frig. Dan Culcer Rândunica nu e pasăre călătoare
Rândunica, hirunda …