Amintirea unor foști colegi și prieteni « Am un prieten! » Ar fi un început posesiv pentru un text/pre-text despre prietenie. Să fie prietenia un act de posesiune cel care are prieteni inimioară cu un mic proprietar de sclavi, de iobagi sau de proletari? Este deci prietenia o rămășiță a epocii societăților împărțite în clase sociale? Se spune «prietenul meu, soția mea, soțul meu, iubita mea» dar și «șeful meu». Mai ascunde oare pronumele posesiv o relație de dependență decăzută până la relația cu ființele tratate precum obiectele posedate? Este prietenul o unealtă iar prietenia o constrângere prin intermediul căreia unealta este făcută să funcționeze la parametri optimi? Funcționează prietenia și pe scara ierarhică, de jos în sus ori de sus în jos ? Sau, fără îndoială, prietenia este posibilă doar când se construiește în cadrul unor relații de egalitate? Dacă nu este posesiune, poate fi prietenia o reciprocă dăruire? i AM — totuși— un prieten care este o fire
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.