După Lazăr Șeineanu în Influența orientală asupra limbei și culturei române , II. Vocabularul. 1. Vorbe populare , București, Editura Librăriei SOCEC&Comp, 1900, cuvântul CIUFUT ar fi un adjectiv și un substantiv, folosit ca o poreclă pentru ovrei și însemnând sgârcit, cumplit. Citează contextele din Dicționarul lui Laurian, t.I,709 (Ce mai cerșiți de la un ciufut ca acesta) și Kirileanu, t.III, 3(Negustor cu dare de mână dar cifut și inschinza r ). Apoi continuă în franceză : čufut , poreclă grosolană și disprețuitoare dată evreilor; figurat avar, cupid, încăpățânat - corupt d. ar. yehud "evreu; cum. ğuhud "judæus"; bulg. čifut ; serb. čivut "tolbaș și evreu"- ca poreclă. Și termină notând că Civut este numele unui monstru antropofag în poveștile sârbești, ngr. ζΙΦζΥΙ. Această etimologie, a unui mare lingvist, deschizător de căi noi în cercetarea limbii române, este marcată de o bizară uitare, pentru un mare savant evreu. În regiunile montane al C...
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.