Despre George Soros și rețeaua pe care a creat-o

O nouă burghezie «compradoră», altfel spus o burghezie de «colaboraționiști» care ignoră interesele naționale ale românilor, în favoarea unor interese particulare, de grup sau gașcă, sau a unor interese străine, s-a format după 1990, atrasă de finanțările propuse de George Soros și de fundațiile sale de infiltrare. Soros este un  lup intrat în stână cu blana «democrației» și a «societății deschise» și a apărării minoritarilor de toată mâna (etniști, homosexuali etc) pe spinarea sură a animalului de pradă. 
Am priceput acest lucru imediat după 1990 și am scris în acest sens. Speram ca intelectualii care beneficiau de finanțările Soros să știe a le folosi pentru interese colective românești. În loc de asta s-au lăsat impregnați de ideologia internaționalistă a liberalismului fără frontiere, ideologia imperialismului financiar trans-național iar cei mai șmecheri și-au extras mici averi personale. De fapt, au fost cumpărați mai toți pe nimic. Au devenit apoi repede vânzători, «vânzători de țară». Va veni pentru ei și vremea socotelilor. Aruncați în groapa de gunoaie, precum colaboraționiștii din anii 50, de care nu-i desparte nici măcar ideologia și de care îi apropie amoralismul lor de slugi. Dan Culcer

Tactica românilor

De-a râsu'-plânsu':
 
“Putin discută cu Medvedev:

– Mitea, am hotărât: trebuie să bombardăm România!

– S-o bombardăm naibii, domnule președinte. Cu ce să-ncepem?
– Păi, Mitea, eu zic să-ncepem cu infrastructura, să le belim fabricile. Uite, de exemplu, asta de tractoare din Brașov.

– S-a închis, și s-au închis toate, domnu’ președinte.

– Păi, obiective nevralgice – de exemplu, Institutul ăsta de vaccinuri, Cantacuzino.
– E închis de 10 ani, domnu’ președinte.

– Spitalul de arși, că le-ar trebui în caz de război.
– Și-așa ăla nu funcționează, domnu’ președinte.

– Spitalul de copii din Timișoara să-l bombardăm!

– Tocmai a fost restituit bulibașei Vișinel Cârpaci.

– Să bombardăm Parlamentul!
– O să se bucure tot poporul român că scapă de infractorii ăia.

– Să le bombardăm cartierele de locuinţe, Primăverii, Rahovei, Ferentari!
– În primul stau țeparii mari, parlamentarii şi securiştii, în
ultimele două, hoții de buzunare. De ce să le rezolvăm noi problemele interne?
– Să le bombardăm rafinăriile de petrol, că astea sunt obiective strategice!!!
– Domnu’ președinte, pe astea le-am cumpărat noi, sunt ale noastre, ale Rosneftului.

– Nu știu, Mitea, ții cu noi sau cu românii?! Vrei să-i bombardăm sau nu?!?!?!

– Vreau, domnu’ președinte. Să-i bombardăm.
– Atunci, Mitea, să le bombardăm căile de comunicaţie, adică autostrăzile şi căile ferate.
– Alea-s autostrăzi? Care se prăbușesc la o lună după darea în
folosință sau la prima ploaie? Apoi, din reţeaua de căi ferate nu a mai rămas mare lucru, că au vândut-o românii la fier vechi.
– Ai dreptate. Să le bombardăm pădurile

– vestiţii codrii ai României. Să ardă ca un snop de paie!
– Le-au tăiat singuri. Nu prea a mai rămas nimic din ele.
– Moldova! Să bombardăm toată Moldova!

– N-o să se observe, domnu’ președinte. Au avut anul ăsta niște alunecări de teren de n-a rămas piatră pe piatră.

– Vaslui!!! Să bombardăm măcar orașul Vaslui!!
– Moldovenii din Vaslui sunt toți la muncă în Italia. Au mai rămas în oraş pompierii, primarul și fochistul de la Primărie.
– Mitea, trebuie totuşi să le bombardăm ceva!
Măcar ceva mic!
– Nu avem ce, domnu’ președinte. De 26 de ani, românii practică tactica pămîntului pârjolit. Ne-au luat-o înainte, au prevăzut totul!”