De vei întâlni pe drumeag un pescar De vei întâlni pe drumeag un pescar Purtând un miel negru pe umerii-largi Pune-te de-a curmezișul drumului și privește focul de ierburi de la marginea lumii Văpaie care trece ca o vulpe roșie, pe furiș, Mănâncă și tu, ca vulpea, din mâna pescarului. Spală-ți picioarele care-ți put, de frică. Puneți nădragii de-a-ndoaselea. Și ia calea pribeagului. Vei vedea atunci ce înseamnă să nu te supui mamei tale, să te contrezi cu tatăl tău, să-ți lași casa pe mâna străinilor. Și să pleci fără să ajungi vreodată. Nimeni și nimic nu te va putea salva Te vei prăbuși năpădit de rele la marginea drumului care taie în lung câmpia arzând. Iar oamenii te vor îngropa cântând, într-un loc aiurea, unde plopi cu frunză rară se mai zbat ușor în vânt, zile lungi de-ocară. Dan Culcer
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.