Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Un ecumenism islamofob de-o vară (pe marginea unei cărți traduse la editura Nemira) . Sub acest titlu vag, Vladimir Agrigoroaei   comentează în 2015, o carte tradusă în 2015 la Nemira. Ce mă face pe mine, Dan Culcer,  să comentez textul agrigoresc din Contributiors? Doar un detaliu. Traducând cartea lui Philippe Nemo, Regresiunea intelectuală a Franței, pentru Editura LIMES din Cluj, a m aflat de existența cărții și autorului Sylvain Gouguenheim, cel care publicat în Franța (martie 2008) o carte intitulată Aristote au Mont Saint Michel. Scandalul provocat de o stângă islamofilă a fost absurd, scoțând cartea din domeniul științei și aruncând-o pe taraba conflictelor politice. Philippe Nemo descrie astfel situația : «Aceleași atitudini sunt predominante, de asemenea, în mediul academic (acest lucru nu are nicio legătură, bineînțeles, cu faptul că nivelul intelectual al universității s a prăbușit în mai multe domenii, având în vedere masificarea universităților și recrutarea politico 

 Pun în cutii de carton, recuperate de la farmacia din vecini, fragmente supraviețuitoare din chinuita mea bibliotecă. Pregătesc o expediție grație bunăvoinței lui Valentin Orga, directorul Bibliotecii Universitare Centrale din Cluj. Dacă nu va fi ultimul transport spre Cluj, în cadrul donației mele, va fi cu siguranță antepenultimul. Ultimul se va face post mortem. Înainte de a-l depune în cutie, iau în mână volumul lui Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, editat la Cartea românească, 1985. Parcurg paginile în care apar ecourile stinse ale polemicii dintre sincroniști și protocroniști. Una dintre cele mai stupide controverse ale culturii române. O cultură care ar fi trebuit să se bucure de câștigurile intelectuale ale ambelor ideologii, fără nici o discriminare. Mă mai interesează segmentul intitulat În căutarea lui Eminescu. Paginile de la  291 la 331 cuprind și un comentariu la cartea lui Ilie Bădescu, Sincronism european și cultura critică românească , 1984, tratată atunci cu di