Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie 1, 2014

Tata și Mama au salvat evrei și sași. Despre etica transetnică

În « dosarul de cadre » al tatălui meu, Dr med. Alexandru Culcer, păstrat, după pensionare acestuia din 1963, la Serviciul personal al fostului Institut de arte plastice « Ion Andreescu » din Cluj, devenit după 2001 Universitatea de Artă si Design (UAD) din Cluj, am găsit câteva informații interesante privitoare la cariera lui, detalii pe care fie le ignoram, fie le memorasem deformat din povestirile de familie. Am cerut o copie după acest dosar în primăvara lui 2014, după ce mai solicitasem acelaș lucru cu aproape un deceniu în urmă, prin intermediul unui profesor universitar, fost artist plastic experimentalist, cunoscut prin 1966, pe când era bărbos și tânăr, ca mine. Cerere și promisiuni fără efect. Noroc că am apucat să mai trăiesc o bucată de vreme și să pot recupera dosarul cu multiplele « fișe personale pentru evidența cadrelor », completate cu scrisul regulat, rotund și minuscul al Tatei.
În tradiția familiei se vorbea de câteva gesturi de curaj și omenie pe care Tata le-ar fi f…

Teoria pragului de sus și efectele autocenzurii

În rubrica sa din ziarul Adevărul, Nicolae Manolescu, criticul, a combătut argumentat pălăvrăgeala anistorică a lui Lucian Boia din ultima sa producție,«De ce este România altfel» (Humanitas, 2012), marcată de aceleași dogmatisme a rebours cu care ne-a inundat, în ultimii ani, istoricul, cu pretenții neonorate de sociolog și filozof,  L. Boia.
N. Manolescu precizează:  « N-am avut samizdat, dar am avut, publicată, o literatură critică la adresa regimului cum n-a existat în multe țări comuniste.
Daca ar fi citit-o, Boia n-ar mai fi sustinut ca scriitorii spuneau adevarul doar pe jumătate. Cu toata cenzura, îl spuneau pe de-a-ntregul, chiar dacă adoptau un limbaj esopic [s.n.]
Putem admite că proza lui Augustin Buzura, a lui Constantin Țoiu atingea uneori cote superioare ale criticismului, pe care eu îl numeam meliorism, cu un termen adaptat, pe care îl folosise, în alt context, confratele Gheorghe Perian. Nu se ataca dogma la rădăcină, radicalitatea propovăduită de Al. Ivasiuc nu av…

Gemelaritate narcisiacă

Mărturisesc. Am o înclinație narcisiacă. Din adolescență, dacă nu chiar din copilărie, mă privesc adesea în oglinzi și vitrine. Ca să mă obișnuiesc cu mine sau doar cu speranța că pot să ies, prin oglindire, din singurătatea fiului unic? Sunt născut în zodia Gemenilor. Am avut probabil un frate geamăn nedezvoltat care și-a lăsat urmele în corpul meu, urme descoperite la o operație și undeva în cutia craniană, sub forma unei pungi «amniotice» interne, vizibilă la scaner.
Păstrez micile desene ale unor prieteni «fircălite» de ei la vreo întrunire de cenaclu, la vreo cafenea. Am păstrat, printre altele, portretul meu făcut de ziaristul Romeo Morari, de scriitorul Vasile Spoiala, de pictorul Ion Antoniu, de graficianul Valentin Popa. Vor mai fi și altele prin mapele arhivei mele.
Reproduc aici pentru propria mea plăcere, pentru eventuala plăcerea a pruncilor mei, câteva imagini care refac o serie biologică în care, deși diferit, mă recunosc. Ceea ce înseamnă că memoria mea narcisiacă rez…