Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie 17, 2013

Statul român, stat național poliglot

Dan Culcer 15 martie 2013 «  Na ț iunea care separă întelep ț ii de războinici va avea la ș i care să cugete  ș i pro ș ti care să lupte.  » Trebuie combătută cu statornicie  ș i vehemen ț ă teza unei Românii ca stat multina ț ional. În primul rând pentru că este o teză kominternistă, comunistă, leninistă, adoptată de Partidul Comunist din România, care a fost o agentură străină constituită ca avangardă a politicii de export al colonialismului rus spre vest, sub masca exportului de revolu ț ie. PC din România nu a fost avangarda clasei muncitoare, cum se zicea. Toată evolu ț ia acestei forma ț iuni de activi ș ti, de func ț ionari politici, de la deproletarizare  ș i de la des ț ărănizare la îmburghezire, este încununată acum de Restaura ț ia capitalistă din România, proces similar cu acela din toate statele est-europene foste « socialiste ». Nu există în România alte na ț iuni decât na ț iunea română. Grupurile etnice minoritare sunt fragmente de comunită ț i etnice
Aflu de pe situl Dv că Nominalizarile pentru Premiile Galei UNITER 2013 îl indică pe  Nicu Mihoc  pentru rolul titular din spectacolul  Platonov  la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu. Actorul poate avea o presta ț ie corectă sau genială. Nu am văzut spectacolul. Deci nu fac nici un comentariu pe această temă. Observ doar că ar trebui men ț ionată, în fi ș a de prezentarea a artistului, presta ț ia foarte dinamică ș i de bună calitatea profesională de informator al Securită ț ii de pe vremea studen ț iei a acestei persoane. Nefiind eu singura persoană care poate propune documente deja publice pentru a proba această afirma ț ie, rămâne să-mi exprim nedumerirea că rolurile atît de diverse ale artistului nu sunt cunoscute de asocia ț ia dv. profesională, pentru a le integra în fi ș a de post ș i în paragraful enciclopediei mi ș cării artistice din România. Nu cred în reciclarea morală a informatorilor poli ț iei politice. Dacă cetă ț eanul Nicu Mihoc ar fi exprimat, după ce a
«La patrie n’est pas un lieu sur la carte ».și-a intitulat un scriitor frânc eseul despre Witold Gombrowicz, scriitor polonez expatriat în Argentina. Frumos și la modă titlul. Dar ce este patria, dacă nu un loc pe o hartă, pe acest pământ, unde știu că au fost îngropațe, în cazul meu, vreo 15 generații de strămoși, de la 1650 încoace ? Un vid, așa cum apăruse Basarabia sau Ardealul de Nord pe hărțile României ciuntite?  Putem oare avea mai multe patrii? Mai mulți Tați? Mai multe Mame? Oare?  Dan Culcer Patria nu este un loc pe harta (I) Gombrowicz, scriitor periferic Autor:   Axel GASQUET    In agitatia anilor treizeci, intr-o tara periferica din Europa orientala, un tinar scriitor incepe sa faca, la rindu-i, ceva zgomot in mijlocul micii lumi literare, avind oarecare succes (desigur, datorat mai curind provocarii decit convingerii publicului). Este vorba despre Witold Gombrowicz (1904-1969), care deschide focul cu o culegere de povestiri, Memorii din vremea imaturitatii (1933