«Nu voi înceta desigur niciodată să fiu evreu. Asta nu e o funcţie din care să poţi demisiona. Eşti sau nu eşti. Nu e vorba nici de orgoliu, nici de jenă. / E un fapt. Dacă aş încerca să-l uit, ar fi de prisos. Dacă ar încerca cineva să mi-l conteste, tot de prisos ar fi. Dar nu voi înceta, de asemeni, niciodată să fiu un om de la Dunăre. Şi ăsta tot un fapt e. (…) Eu ştiu ceea ce sînt, şi dificultăţile, dacă există, nu pot fi decât în ceea ce sunt eu, nu în ceea ce scrie în registrele statului. Liber statul să mă decreteze vapor, urs polar sau aparat fotografic, eu nu voi înceta prin aceasta să fiu evreu, român şi dunărean.» Mihail Sebastian, De două mii de ani… , cu o prefaţă de Nae Ionescu; Cum am devenit huligan , Bucureşti, Editura Humanitas, 1990, p. 222. Foarte demnă și frumoasă frază. Aș putea și eu scrie : «Nu voi înceta să fiu român, ardelean și om din Deltă, devreme ce m-am născut la Sulina. O altă posibilă combinație de identități. Mă întreb adesea de ce, dacă a fost ...
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.