O precizare necesară

Stimate domnule Băciuţ,

Spre surprinderea şi nedumerirea mea şi a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul Dvs, d-l Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei „Vatra veche” din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraţionism.

Domnul Bătrânu susţine că l-a întâlnit pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi ICR), care aparţinea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a Securităţii, situat în localul Ambasadei României.  

Or, Paul Goma nu a fost cetăţean francez şi n-a avut toată viaţa în Franţa decât statutul de azilant politic şi-un act care-i permitea să călătorească în toate ţările, în afară de România. Ambasada României este, după cum toată lumea ştie, teritoriu românesc, unde Goma nu a pus niciodată piciorul.

În anul 1991, exilaţii români din Paris organizau frecvent manifestaţii de protest în faţa sediului Ambasadei României, unde Paul Goma venea de fiecare dată spre a-şi manifesta dezacordul faţă de politica dusă de guvernul lui Ion Iliescu. Să nu uităm că în septembrie a avut loc cea de-a patra  ,,mineriadă’’. Aceste manifestaţii se ţineau însă în stradă, sub protecţia Poliţiei franceze, şi nu în interiorul clădirii.

Aceasta ar putea fi o explicaţie a neadevărului scris de d-l Bătrânu, care s-ar transforma astfel într-o regretabilă confuzie. Însă explicaţia nu poate veni decât din partea dânsului.

Vă rog să binevoiţi a publica această replică, necesară păstrării nealterate a memoriei lui Paul Goma, model de curaj şi de probitate pentru conaţionalii săi şi nu numai. 

Rămân, cu distinse salutări, Al Dvs, Radu Negrescu-Suţu, Paris, 11 aprilie 2020