Mai este oare nevoie să se demonstreze cantitativ, ceva ce este evident global? România, abia ieșită din găoace ca stat unitar și teoretic suveran, a fost invadată de o populație migrantă, străină de fenomenul românesc, parazitară economic, așa cum a demonstrat-o Mihai Eminescu cu asupra de măsură prin articolele sale politice. Prezența sudiților, care nu au fost doar evrei, a fost sursa unui abuz de drept, sub oblăduirea căruia s-au așezat invadatorii. O frază simplă și clară este suficientă, ca să afirmi că cei mai virulenți critici ai invaziei și colonizării evreiești în România sau oriunde altundeva au fost șterși de pe liste, cenzurați, eliminați din biblioteci. Argumentul simplu este timpul de care cercetările de după 1989 au avut nevoie ca să fie recuperate textele «antisemiților», adică al naționaliștilor activi. Listele de cărți interzise, care sunt acum publice, autorii se pot cita, textele sunt accesibile pot fi adăugate fizic ca pdf sau texte ca și prin linkuri la orice