Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Extras dintr-o antologie de texte privind cestiunea izraelitâ, Internet Modern Jewish History Sourcebook for Central and Eastern Europe realizată de cercetătorul român Răzvan Pârâianu, căruia îi mulțumim și pe aceastâ cale că ne-a îngăduit, acum câțiva ani deja, să facem referințe la inestimabilele sale eforturi de cercetare. Astfel sperăm să contribuim - și prin difuzarea unor texte de epocă - la reducerea ignoranței intelectualității române privind secolul al XIX-lea, secol fondator al națiunii române moderne, a carui istorie ne poate folosi pentru înțelegerea epocii globalizării și uniformizării în care ne scufundăm aparent fericiți. Dan Culcer Naţionalism şi antisemitism Toate popoarele pământului tind spre întărirea propriei lor fiinţi şi această tendinţă firească a oricărei individualităţi de a-şi păstrŕ felul ei de a fi, alcătuieşte ceea ce se numeşte tendinţa naţionalistă. Gradul în care această tendinţă este accentuată de deosebitele grupări de oameni, cari conduc soarta pop...

Pentru o relectura liberã a publicisticii lui Eminescu Va trebui să se găsească într-o zi un economist sau un istoric român capabil să analizeze cu seninătate și competență epoca dintre 1821 și 1900, pe bază de arhive, nu doar din unghiul istoriei politice sau ideologice ci și din acela, mai larg pe care în anumite studii ale sale, îl adoptă și Mihai Eminescu. Se va vedea, ceea ce se știe, ceea ce Eminescu a repetat în nenumărate ocazii : nu poate fi vorba, la finele secolului al XIX-lea, într-o Românie abea infiripată ca stat independent, de a ignora amenințarea pe care o reprezenta invazia demografică, economică a unei populații alogene de culturâ idiș, rusă sau polonă. Din motive stricte și naturale de protecționism. Orice altă interpretare a sensului publicisticii eminesciene, normal, rațional și național protecționistă, spre așa zisul său antisemitism visceral, este o nerușinată rezultantă a unei propagande străine, străină de interesele comunității al cărui membru onorabil și ...

Încep să public corespondența trimisă și primită. O fac din dorința de a pune accente acolo unde ele lipsesc, asupra unor evenimente din viața mea sau din viața literară românească la care am participat câteva decenii din secolul trecut. Dacă voi avea răgazul necesar voi copia și adnota scrisorile care se păstrează în arhiva mea din Franța. Multe texte se află în arhivele revistelor, ale unor confrați scriitori. Cum nu am încredere în instinctul arhivistic și istoric al scriitorului și intelectualului român, nici în miracole, prefer să mă ocup eu de ceea ce ar fi treaba unor viitori istorici ai literaturii române. Încep cu câteva texte semnate de Marian Popa, scriitor pe care l-am prețuit și îl prețuiesc mereu, scrisori primite sau dedicații a căror semnificație depășește cadrul relațiile personale. Dan Culcer, 14 martie 2008, Elancourt Coperta. Marian Popa. Marius Tupan. Avocatul diavolului. O carte care completează Istoria literaturii romăne de azi pe mâine, capoodopera criticului, o...

MĂ PREGĂTESC demult să adresez niște scrisori deschise unor persoane sau unor instituții. Presei românești actuale, în special ziarelor România liberă și Ziua, lui Mihai Băcanu și Sorin Roșca Stănescu, care nu mi-au acordat niciodată onorarii pentru colaborări, probabil fiindcă trăiesc în străinătate, ceea este necinstit și ilegal, ca să aflu ce economii s-au făcut astfel sau cine a încasat onorariile care mi s-ar fi cuvenit. E desigur prea târziu acum, fiindcă ambii și-au pierdut funcțiile, dar e vorba de o chestiune de principiu. Orice muncă merită răsplată, dacă nu s-a convenit altfel. Și nu s-a convenit. O scrisoare deschisă va fi adresată Uniunii Scriitorilor din România, asociație profesională al cărui membru sunt de aproape o jumătate de secol, și în special conducerilor ei succesive de după 1989, adică lui Mircea Dinescu, Eugen Uricaru și Nicolae Manolescu, pentru a le cere să-mi răspundă, chiar cu întârziere, la scrisori, cereri și plângeri dar, mai ales să dea socoteală î...

[carte postala cu Pantheonul, Paris, scris cerneală neagră] 29 octombrie 1986, Paris Dragă Dan, Cum clădirea aceasta este f. aproape de Sorbona, unde sunt studentă întârziată (vai!) am ales C.P. pentru ca să-ți scriu. Începând de azi stăm în Paris - printr-un concurs de împrejurări divine de care nici n-ai auzit, nici nu știam până acum două săptămâni. În orice caz, bunicii mi-au purtat un noroc imens.* Sunt f. mândră (e un fel de-a zice) că m-am descurcat efectiv SINGURĂ, prin inițiativele și șarmul meu personal. De fapt mă simt un alt om. Nu am decât foarte puține legături cu femeia-unui-cutremur. Poate doar încăpățânarea de a-și ruma drumul, de a-și apăra puii. Sunt plină de calm, dornică de studiu, fără nimic casnic în mine. Îmi place să-mi fac prieteni, să umblu mult, să mă simt liberă. Acum că sunt copii în vacanță, umblpm împreună. Ei au două locuri preferate la les Halles-Beaubourg : un parc cu jocuri pt. copii, cu un animator care-i antrenează la jocuri (adulții nu au acces-in...