Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Am primit azi, 29 ianuarie 2012 un mesaj, pe care îl reproduc. Este adevărat : «ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră, ci a strămoșilor mei, și a strămoșilor - strămoșilor mei,  din veacul vecilor !... » Acestea fiind zise, fără nici o intenție de recuperare a onoarei sau priorității, menționez o sursă pentru a sublinia că ideile circulă, apar din izvoare independente, se pot coagula iar inițiatorii pot colabora, în afară de orice concurență. (Vezi Gospodarii, notă de la finele acestei postări.) Dan Culcer « Scopul înfiinţării „SFATULUI BĂTRÂNILOR” Sfatul Bătrânilor Moto: Există un forum în România, în care este postat cu totul altceva... „Există un forum în România, în care este postat cu totul altceva față de tot ce-aţi văzut până acum. În mii de nopţi albe, căutând soluţii de mai bine pentru noi toţi, mi s-au dezvăluit mari taine ale Neamului nostru privind rolul Omeniei şi al Bunului Simţ în ceea ce priveşte Fericirea, Sănătatea şi Traiul decent al fiecărui...

Andrei Pleșu se lamentează pe tema ascensiunii lui Dan Diaconescu, televizualul milionar și liderul incontestabil al «Partidului Poporului Român - Dan Diaconescu». Nu există nici o deosebire de scop între diferitele partide de același tip de pe firmamentul bălos al cerului politic al României de după 1990, ci doar o deosebire de obrăznicie. Ceea ce îl oripilează pe ezotericul Andrei Pleșu este mai ales vulgaritatea. În subsidiar caracterul mesajelor televizuale, oferta unor emisiuni de «disoluție sufletească» și «torpoare intelectuală». Destul? Pe Andrei Pleșu nu îl deranjează (sau ignoră ?) nedreptatea făcută unor oameni care s-au solidarizat în jurul proiectului lui Constantin Cojocaru, și s-au trezit deposedați, fără preaviz de semnăturile lor, imensa dezinformare cu ajutorul căreia Dan Diaconescu a reușit să destabilizeze inițiativa politică serioasă și curată a lui Constantin Cojocaru, cu al său Partid al Poporului. Inițiativă lui Constantin Cojocaru a fost sabotată prin acțiuni...

Așa cum am convenit cu mine însumi, voi încerca să las în urma mea cât mai puține lucruri de făcut, dintre cele pe care de obicei le lăsăm urmașilor. Am început cu donarea către Arhivele Naționale a unei părți din documentele privitoare la activitatea mea de redactor și scriitor, înainte de mica plecare, cea din Târgu Mureș spre Franța, desțărarea mea cea violentă. Documentele se află la adăpost, la Târgu Mureș, sper, ca și cele din arhiva tatălui meu, dr. med. Alexandru Culcer. Unele au fost folositoare câtorva cercetători curioși care le-au și valorificat publicistic. De pildă istoricul din Tg. Mureș, Nicolae Balint a extras date din scrierile lui Alexandru despre medicul Ilarie Mitrea din Rășinari. Pe această temă Tata a fost un precursor. Acum, aici, în Franța, îmi supun biblioteca unei rarefieri dureroase. Am donat cărți de critică bibliotecii Institutului Cultural Român din Paris, și aș fi continuat dacă nu observam că unele ajunseseră repede în cutii pregătite pentru gunoi. Sit...

Am consultat azi situl scriitorului și publicistului Camelian Propinațiu. Merită să vă rătăciți prin el. Listele de cărți pe care publică îmi amintesc cele pe care le schimbam între noi, pe vremea liceului, la Cluj, și apoi la facultate și după, listele cu cote de cărți rare și interzise. Nu-l voi uita pe Ion Antoniu, «pictorașul», care făcea furori cu carnețelul său, pe care ni-l dădea la consultat pe furiș, discret. O să verific dacă Camelian Propinațiu propune și cărți de istorie, sociologie, demografie, dintre cele pe care le putem găsi pe situl Bibliotecii lăudate, la care se poate merge cu sacul mare.

Un site extraordinar, BIBLIOTECA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, http://www.dacoromanica.ro/ pune la dispoziția tuturor cărți care ar fi trebuit să fie reeditate, tipărite, în ultimii 20 de ani, și nu au fost. În locul lor s-a difuzat prea multă pleavă. Sau s-a măcinat, o producție intelectuală care a tins să saboteze tradiția și să submineze, așa-zis critic, demitizator, orice reorientare națională, în temeiul opoziției față de modelul propagandistic, ideologic al «național-comunismului». Național-comunismul n-a fost niciodată naționalist cu adevărat. El a existat doar ca erzaț al naționalismului și patriotismului autentic, un înlocuitor pentru vremuri de penurie și criză (precum năutul în loc de cafea). Șmecheria politică și oportunismul supus, slugarnic și fricos al conducerilor succesive dintre 1945 și prezent nu putea compensa efectele inculturii și improvizației. Construcția națională a României, blocată între 1940 și prezent, va trebui dusă până la capăt, cu ajutorul unor tineri cult...