Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Fraza ce urmează este extrasă dintr-o dezbatere pe marginea articolului lui Claude Karnoouh, Proletari din toate ţările, uniţi-vă! «Revoluția digitală n’are nici o intimitate cu capitalismu’, are însă o cauză: știința/tehnologia. Revoluția asta ar fi prins și’ntr’o lume complet comunistă , chiar dacă am fi văzut mai puține aduri etc.» Autorul acestor rânduri este probabil foarte tânăr sau suferă de pierderea memoriei. Cum s-ar fi instalat baza tehnologică a «revoluției digitale» (încă un clișeu!), într-un sistem în care maşinile de scris și xeroxurile erau supravegheate, întegistrate la Miliție, toate cenaclurile împânzite de informatori recrutați dintre veleitarii ranchiunoşi, care descuraja grupurile formate în zone private, de acces dificil pentru supraveghetori, inflitrate îndată ce se afla de existența lor. Uităm că instalarea rețelelor Internet din China s-a făcut doar pentru că, în anumite zone al țării, capitalismul, in statu re-nascendi la ei avea nevoie de rețea, și ...

« Critic literar antisemit – persoană care citeşte cărţile pornind de la prepuţ. » crede criticul Laszlo Alexandru. Poate. Știam câte ceva despre cărți, nu și că ar fi de genul masculin, (o carte/două cărți) că sexul lor poate fi identificat prin metoda «Habemus Papam», după tradiția căutării sub copertă. Propun niște variante pentru uzul gândirii prepuțiale a lui LA. Critic literar antisemit – persoană care citeşte cărţile doar dacă au penis, nu și dacă n-au prepuț. Critic literar «filosemit» - o persoană care laudă cărțile circoncise. Critic literar «filosemit» - o persoană care citește și laudă mai ales cărțile autorilor circonciși. Critic literar - o persoană care înainte de a citi și comenta cărți, nu «belește» penisul autorilor. Lazlo Alexandru nu poate ieși din această circularitate. Crede dânsul că lumea s-ar împărți doar în două, cei cu sau fără prepuț(ulică). Sau mai e nevoie și de texticule? Dan Culcer Definiţia "scriitorincului" după inventatorul cuvântului, ...

«Nu voi înceta desigur niciodată să fiu evreu. Asta nu e o funcţie din care să poţi demisiona. Eşti sau nu eşti. Nu e vorba nici de orgoliu, nici de jenă. / E un fapt. Dacă aş încerca să-l uit, ar fi de prisos. Dacă ar încerca cineva să mi-l conteste, tot de prisos ar fi. Dar nu voi înceta, de asemeni, niciodată să fiu un om de la Dunăre. Şi ăsta tot un fapt e. (…) Eu ştiu ceea ce sînt, şi dificultăţile, dacă există, nu pot fi decât în ceea ce sunt eu, nu în ceea ce scrie în registrele statului. Liber statul să mă decreteze vapor, urs polar sau aparat fotografic, eu nu voi înceta prin aceasta să fiu evreu, român şi dunărean.» Mihail Sebastian, De două mii de ani… , cu o prefaţă de Nae Ionescu; Cum am devenit huligan , Bucureşti, Editura Humanitas, 1990, p. 222. Foarte demnă și frumoasă frază. Aș putea și eu scrie : «Nu voi înceta să fiu român, ardelean și om din Deltă, devreme ce m-am născut la Sulina. O altă posibilă combinație de identități. Mă întreb adesea de ce, dacă a fost ...