O combinație toxică de nombrilism, de oportunism politic și, eventual, economic, de frică sau precauție lașă
Consemnez dezamăgirea mea, ba chiar revolta față de lipsa de reacție a presei culturale în raport cu evenimentul care ar fi trebuit să fie inițiativa revistei Vatra , publicarea postumă rapidă a fragmentului de roman inedit, Odesa , de Radu Mareș. Îmi explic tăcerea printr-o combinație toxică de nombrilism, de oportunism politic și, eventual, economic, de frică sau precauție lașă, în raport cu violentele incursiuni punitive ale agenției de intimidare ideologică, care se numește Institutul Wiesel, în frunte cu mercenarul Alexandru Florian. Cum s-ar putea explica altfel tăcerea revistei Observatorul cultural , care l-a sprijinit și premiat pe Radu Mareș, dar unde interesele editorului, cabinetul avocațial Mușat și Asociații, sunt reprezentate cu brio de combinațiile bizare și echilibristica lui Carmen Mușat, între susținerea clasicizatei pseudo-avangarde literare evreiești, prin Michael Finkenthal et comp., promovarea prozei lui Gheorghe Crăciun, publicistica și cercetările...