Apa trece, pietrele rămân Se spune că România este situată la o răscruce, dar nu ea este singura țară europeană în a cărei istorie să se fi făcut simțită această situație, acest destin geopolitic. Pe de altă parte, nimic nu ne-ar îndreptăți să scriem că un dat de această natură va influența fără drept de apel istoria unei națiuni. Oricum ar fi, s-a întâmplat nu o dată ca răscrucile noastre să fi fost umblate de oameni veniți de aproape sau de departe și nu totdeauna cu gânduri bune. S-a întâmplat uneori ca efectele trecerii lor să se poată numi dezastre, să se iște incendii, să apară pe marginea drumurilor noastre copaci cu roade stranii, trupuri omenești, să ni se ducă vitele și grânele, să ni se scotocească tezaurele deja împuținate. Dar dintre toate distrugerile mai periculoase, pentru soarta noastră în timp, mi s-au părut multă vreme distrugerile suferite de arhivele noastre, fie că au fost ele depozitele unor mânăstiri în care copiștii păstrau la loc de cinste cronic
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.