Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie 6, 2011

Dan Culcer. Echibrul între antiteze

Nu descopăr nimic. Notez o evidență. M-am străduit mereu să caut echilibrul între orientările ideologice pe care le-am cunoscut teoretic sau pe care le-am trăit pe spinarea proprie, adică între dreapta și stânga. Dacă dincolo de hotarele României a existat o gândire de stînga, adică reformatoare, socială, eventual revoluționară, în interiorul acestor hotare stânga a fost de import, antinațională, adică internaționalistă, globalizantă, dizolvantă pentru noul stat românesc din secolul XX. Dar pentru cultura română alegerea mea nu a fost dificilă. Aveam de ales între mediocritatea gândirii și condeiului unor Lucrețiu Pătrășcanu, Miron Constantinescu, și sprinteneala, complexitatea, eficiența și acuratețea gândirii și scrisului unor Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Anton Golopenția, Victor Jinga, Constantin Noica.
Când spun «gândire la dreapta», nu mă refer la discursuri și la broșurile destinate unor șefi de cuib, nici la articolele de gazetă de perete, gen Porunca vremii. Nici la urech…

Un manifest despre și pentru o altă revoluție

Am preluat pe blogul Asymetria-Antiacvarium un text pe care îl reproduc și în acest Jurnal. Autorul semnează Mircea Bătrânu.

Comentariul meu : Unii zic, prezic și speră. Alții analizează situația, îndeamnă, cred. Alții potestează legal. Alții înghit și tac mâlc. Unii se smiorcăie. Revoluția nu se așteaptă ci se face.
Revoluție nu înseamnă doar ieșirea în stradă, disperată, curajoasă, semn de saturație, ci cucerirea puterii adevărate. Nimeni nu știe ce se va întâmpla după manifestațiile din Egipt, Tunisia sau Libia. Pentru cine, în folosul cui, de fapt, au murit cei împușcați în stradă? Ca și în cazul Zaverei din Decembrie 1989, profitorii au profitat profitabil de numărătoare cadavrelor.
Îmi plac «nebunii» viforoși care speră, îi prefer celor care se plâng și nu fac nimic, precum se făceau că rezistă și protestează majoritatea scriitorilor români din vremea când eram redactor la Vatra. Nu am făcut multe nici eu atunci, dar acum, gândind la ce ni se întâmpla, cred că eram măcar cu…

Cărți supraviețuitoare. Biblioteca lui Mihai Eminescu

«În lada lui Eminescu existau, după documente certe, următoarele cărţi:
Christoph Schlosser (Weltgeschichte, 18 volume), Karl von Rotteck (Allgemeine Geschichte, 11 volume), Georges Weber (Histoire Universelle, 9 volume), Arthur Duc de Welington (Histoire critique du pasagge des Alpes par Annibal Barca, 2 volume), Le Compt de Ségur (Histoire Romaine, 2 volume), Millot (Éléments d’histoire générale ancienne et moderne, 16 volume), Christoph Schlosser (Geschichte der alten Welt, 5 volume), Victor Duruy (Histoire des Hébreux, 1 volum),M.A. Thièrs (Waterloo, 1 volum), César Cantu (Histoire Universelle, 24 volume), Ioan Măndinescu (Elemente de Istoria Universală, 3 volume), François Voltaire (Histoire de Charles XII, 1 volum), M. Poujoulat (Histoire de la Révolution Française, 2 volume), Mihail Kogălniceanu (Letopisiţiile Moldo-Valachiei, 3 volume), Géneral de Wimpfen (Bataille de Sédan, 1 volum), Laurian şi Bălcescu ( Istoria Românilor, 4 volume), G. Rothan ( Les origines de la guerre de …

Cele Șapte minuni ale comunismului

Din foclorul contemporan.

Cele Șapte minuni ale comunismului :

1. Toti aveau de lucru
2. Desi toti aveau de lucru, nimeni nu muncea
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea
4. Desi planul se facea, nimic nu se gasea
5. Desi nimic nu se gasea, toti aveau
6. Desi aveau, toti furau
7. Desi toti furau... nimic nu lipsea !
De ce nu ne-o fi placut?

Istoria literaturii de azi pe mâine? Marian Popa? N-am auzit.

«HERMENEUTICA MAGISTRA VITAE
Scris de LUCA PITU 


Ţinându-i hangu  lui Vasile Andru

VASILE ANDRU: În iunie 2010 s-a împlinit un an de la apariţia celei de-a doua ediţii a Istoriei lui Marian Popa, versiune revizuită şi augmentată («circa 20 000 modificări»!). În acest interval de un an şi mai bine, n-a apărut nici o cronică, nici un comentariu la această operă excepţională. Nici o dezbatere în presă sau la televiziune n-a avut loc. Cum vă explicaţi această tăcere anormală? Oare prin faptul că Autorul trăieşte în emigraţie? Sau prin monopolizarea canalelor de mediatizare de către o mediocraţie ostilă Autorului? Sau prin indiferentismul cultural, care acum se adaugă indiferentismului cultic, ca simptom al acestor vremi?
 EGOTIST:  Haidem, totuşi, să nu dramatizăm excesiv şi să contrafactualizăm niţel. Aşa:  Dacă Don Mariano Popa ar fi locuit printre noi, întărindu-şi reţelele de prieteni, admiratori de genul lui Marius Tupan, simpatizanţi oarecari cât subsemna…