Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie 14, 2010

Poezia lui George L. Nimigeanu

Am primit în Franța, trimise de autor, volumele de poezie ale lui George L. Nimigeanu, pe care am avut ocazia să-l cunosc la Mediaș, cu ocazia șezătorilor literare la care participam ca redactor la revista Vatra, înainte de 1987. Nu știam nimic despre dramaticele evenimente care i-au marcat destinul. Se născuse în 1938 în comuna Tereblecea, plasa Siret, judeșul Rădăuți, în România Mare, o localitate aflată în Ucraina, acum. Nordul Bucovinei e ocupat de ruși. Pribegie, domiciliu obligatoriu în Bărăgan,interdicția de a face studii liceale, până în 1955, când se ridică D.O.
Ceea ce nu întrerupe șirul abuzurilor.
Poezia lui George L. Nimigeanu a devenit cunoscută mai ales după 1990, când autorul publică liber, mai ales la Editura Ardealul. Critica îi acordă atenția cuvenită.Voi reveni după lectura integrală, cu o selecție a cîtorva poeme care îmi vor fi plăcut, după crieriile subiective ale unui fost critic literar.

Anda Călugăreanu : Noi, nu, Niciodată pe versuri de Nicoale Labiș

Anda Călugăreanu : Noi, nu, Niciodată pe versuri de Nicoale Labiș



Anda Călugăreanu la Cenaclul Flacăra 1976.

O poezie de Adrian Păunescu dedicată lui Adrian Năstase

Pe blogul fostului prim-ministru Adrian Năstase, aflu un poem de Adrian Păunescu, intitulat Supraviețuitori, care se termină cu versurile «Stupizi astronauți pe mușuroi/ Și autori frenetici de postume.»






Supraviețuitori

(lui Adrian Nastase)

Nici nu mai știm cu noi ce poate fi
Suntem niște bastarzi în vremi bastarde
Și ne revine dreptul la o zi
Dar de festivități nu ne mai arde.

Epuizați de traiul la subsol
De ce sa ne mai zbatem cu durere
Când, îngrădiți de ordine severe
Ne facem din dezastru protocol?

Din toate-agoniselile de-aici
Ne construim un idol de argilă
Și regăsim condiția umilă
Și ne simțim neputincioși și mici.

Ingratitudini ne-nsoțesc mereu
Și umbra ne e sabia loială
Spre moarte navigam din boala-n boală,
Uitați de oameni și de Dumnezeu.

Mai e pământ destul și pentru noi,
Dar până-atunci nu încăpem în lume
Stupizi astronauți pe mușuroi
Și autori frenetici de postume.

22 iunie 2010
Adrian Paunescu

Ion Gheorghe Mutul

Am trecut de mai multe ori prin paginile unui site dedicat poetului Ion Gheorghe. Nu e bine să ne uităm poeții.
Iată ce am găsit acum. Un text fără îndoială mai vechi, în ritmul căruia se aud boncăluiri de homerizi. 
Mutul Cind ies căluşarii beţi de jocuri şi viziuni – prin semne deşucheate şi schime, Mutul zvoneşte despre ei că-s nebuni, şile face loc prin mulţime. Pocitanie cu faţa arsă de mască, purtîndu-şi pe umăr măciuca zeului Priap, pare că refuzînd să se nască, a căzut pe lume ca viţelul cu pielea matricei în cap; de teama frigului lumii şi-a propriilor hăuri, rîde libidinos şi face măscări; uitîndu-se prin buricele celor două găuri, orbecăie-n pînza greşitei născări... Numele nenumit al zeului uzurptat de la rit – pare că tot ce se petrece sfînt şi măreţ n-a scăpat nepîngărit pe-acest pământ zămislit în dispreţ: batjocoritorul zeu-părinte străbun al unui popor ce s.-a …