Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie 12, 2015

Culcer către Gogu Rădulescu, Protest contra interzicerii exportului bibliotecii mele

Fragment din scrisoarea reprodusă aici Am regăsit în arhiva mea, în curs de clasare, această veche scrisoare, petiție, protest, să-i spunem cum vreți adresată lui Gogu Rădulescu, despre care mi se spuse că este un protector al scriitorilor, deși vechi activist de partid. Pe unii i-a și protejat, aceștia (cunoscuți acum de toată lumea) au adresat o petiție în favoarea fostului lor protector, atunci când aceste își pierduse privilegiile și sănătatea. Eu nu am de ce să-i mulțumesc. M-am adresat lui fiindcă nu aveam altă cale de a spera că aș putea fi ascultat în fața zidului opac al instituțiilor de partid și de stat din 1987. [Către Gogu Rădulescu] (contactat pe filiera Mircea Iorgulescu, Z. Ornea) Mă aflu foarte aproape de încheierea demersurilor legate de plecarea mea şi a copiilor în Franţa. Soţia și ceilalţi doi copii ne aşteaptă. Sper ca până la 2o august, conform promisiunii oficialităţilor judeţene, să primesc înştiinţarea de paşaport. Mai rămâne să încerc rezolvarea

Școala de la Târgovște. O etichetă devine un concept de istorie literară?

O argumentare a folosirii acestei etichete valorizante și definitorii nu a fost suficient dezvoltată de Dan Culcer la vremea ei. Ca atare persistența folosirii ei în publicistica literară este o ciudățenie. Eticheta a iritat pe unii sau pe toți cei etichetați astfel. Ei au încercată să-și dezlipească de pe frunte eticheta dar nu au reușit. Anticipasem, observ acum, scriind nota, această situație dezagreabilă, ba chiar enervantă, în  Serii complete , o proza parabolică introdusă la finele volumului  Serii și grupuri , din 1981. Dar, așa cum o dovedește mai ales Jurnalul  lui Radu Petrescu, toți scriitorii pomeniți de mine în acest cadru se cunoșteau între ei, se frecventau cu asiduitate, dialogau continuu, se citeau reciproc și își comunicau opiniile pozitive sau critice, cu sinceritate crudă sau edulcorate. Așa cum reiese din jurnalul lui Radu Petrescu, aceste relații nu erau nici de același nivel, nici de aceeași intensitate. Ba, dimpotrivă, existau adesea tensiuni declarate sau n