Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

The Hungarian Free Press is an English-language online newspaper offering informed opinion on current events in East/Central Europe. While we focus primarily on Hungarian political news, we also aim to explore broader regional trends, as well as diaspora-related issues. Our paper seeks to build on the longstanding tradition of free, democratic discourse in European coffee houses and aims to develop into a dynamic and energetic news source for inquisitive English readers interested in the political, cultural and economic pressures in Hungary, whilst offering succinct, pertinent information and insightful commentary on broader developments in this region.
The Hungarian Free Press is a non-partisan news source, with all of our content (whether news pieces or op-eds) reflecting the following liberal democratic values:
Social justice for all, and especially for those living on the margins of society;Cultural, linguistic and religious diversity, and a respect for individual creati…

Într-o emisiune a Radio France International, al cărui text se poate citi aici
http://www.rfi.ro/politica-93343-roman-supravietuitor-holocaust-discurs-trump-goebbels
ziaristul Radu Tudor (nume cu rezonanțe de pseudonim de la Europa Liberă, de pe vremuri) publică declarațiile unui bătrân evreu din Sighet, locuitor în Statele Unite, supraviețuitor.
Abby Weiner declară: «M-am însurat, am avut copii, și la școală, când au început să vorbească despre Holocaust, fiul meu m-a declarat voluntar.  Așa am început să vorbesc. Am ajuns acum la o vârstă, 87 de ani, și-mi dau seama că n-am rămas prea mulți, noi supraviețuitorii, pentru a depune mărturie.  Vizitez universități, școli, biblioteci publice, alte locuri, pentru a descrie ce s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial. Dacă nu știi, se va repeta.  Te uiți la liderul de astăzi al Americii.  Când a ținut un discurs aici, în zona noastră, atâtea cuvinte în cod [NOTA Dan C. nu știu ce vrea să zică!] a folosit că mi-am adus aminte de Goebbels …

«România nu e amenințată de „glo­balizare“ și de o „corectitudine politică exa­gerată“ și nici de „încercările de ero­dare“ obscure ale unității națiunii, de­nun­țate în Apel, ci de încercările vizibile ale unei oligarhii politice de a guverna în fo­los propriu, încercând să abuzeze de pu­te­rile conferite de alegeri pentru a se salva de pedeapsa legii. Nu istoricii, nu jur­na­liș­tii, nu scriitorii și artiștii nimicesc na­țiu­nea, ci corupția politică sau universitară, refuzul reformelor ori restaurația fățișă. De aceea, patriotismul se află în aceste zile în stradă și de partea străzii, și nu în au­la unei instituții osificate, nici măcar con­servatoare, ci devenite de-a dreptul re­ac­ționare.» (Andrei Cornea)

Nu e prima dată că Andrei Cornea sare ca ars când se evocă în spațiul public, de altcineva decât sfătoșii săi colegi din GDS-ul vechi și nou, patriotismul. Acesta nu aparține, bineînțeles, academicienilor semnatari ai unui Apel recent, cum nu aparține nici lui Andrei C…

E a două oară în săptămâna asta că am dezagreabila ocazie de a vedea cum funcționează mașina de propagandă instrumentată de Andrei Pleșu.
Propagandistul inventează un caz de imbecilitate evidentă, pentru a i se opune în numele spiritului critic și pentru a induce opinia că această formă malignă de «patriotism» ar fi un fenomen «tipic» în România, pentru mentalitatea acelora care se revendică de la o astfel de atitudine civică, numită patriotism.
Chiar dacă specimenul, care prilejuiește propagandistului această diatribă, există în realitate, chestiunea este secundară. Andrei Pleșu își bate joc de patriotism ridiculizând atitudinea însăși, în mod repatat, fiindcă nu ne dă, deși ar avea destul surse, exemple de patriotism real, dintre chiar beneficiarii burselor pe care le distribuie fundația sa, de persoane acționând exact așa cum o cere Andrei Pleșu, adică cu spirit critic, cu luciditate, fără «batiste pe țambal» dar constructiv. De ce nu le evocă, măcar în treacăt exist…

Moda lepădării de sine se manifestă recurent. În toate epocile istoriei românilor. A devenit «virală» după 1945, s-a stîmpărat din 1964 până prin 1980, a bântuit în vremea grea a crizei ceaușiste, mai ales printre emigranți, s-a calmat când românii s-au trezit revoluționari și a reapărut când propaganda globalizării, neocolonială, a privatizării obligatorii, însoțind distrugerea țesutului economic al României, a activat acuza "vinei colective" ( toți românii declarați responsabili de o politică care ar fi produs holocaust între 1940 și 1944).
E o boală endemică, specifică românității ? Mă îndoiesc, deci exist. Ca român descendent din polonezi, care s-au stabilit pe Tisa înainte de 1600. Sau poate descndent din vlahi locuind pe teritoriul Poloniei actuale, a Ucrainei actuale, care se autoguvernau acum șase secole pe baza legii și tradiției numite « Jus walachicum»(vezi studiile istorucului Dimitrie Mototolescu)
Publicarea versiunii franceze a acestui text importa…