Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Mariana Șora afirma , în interviul acordat lui Leonid Dragomir, că fraza lui Nae Ionescu : "Intre națiuni există ziduri care merg de la pământ și până la Dumnezeu" , pronunțată de acesta în cadrul unui curs din 1937 sau 1938, a fost resimțită de studenta care era dânsa pe atunci, ca "o fraza memorabilă și dărâmătoare", și a marcat îndepărtarea tinerei, inteligentei și studioasei evreice timișorene, de Nae Ionescu, care probabil i se arătase tot atât de fascinant ca și altor studenți până la acea vreme. Vreau să notez reacția mea la această frază a lui Nae Ionescu, pe care nu o cunoșteam. Acum, în ianuarie 2008. Nae Ionescu despre națiuni Mariana Șora afirma , în interviul acordat lui Leonid Dragomir ( Vatra , nr.11/2007), că fraza lui Nae Ionescu : "Intre națiuni există ziduri care merg de la pământ și până la Dumnezeu", pronunțată de acesta în cadrul unui curs din 1937 sau 1938, a fost resimțită de studenta care era dânsa pe atunci, ca "o fraza memo...

Pentru o relectura liberã a publicisticii lui Eminescu Va trebui să se găsească într-o zi un economist sau un istoric român capabil să analizeze cu seninătate și competență epoca dintre 1821 și 1900, pe bază de arhive, nu doar din unghiul istoriei politice sau ideologice ci și din acela, mai larg pe care în anumite studii ale sale, îl adoptă și Mihai Eminescu. Se va vedea, ceea ce se știe, ceea ce Eminescu a repetat în nenumărate ocazii : nu poate fi vorba, la finele secolului al XIX-lea, într-o Românie abea infiripată ca stat independent, de a ignora amenințarea pe care o reprezenta invazia demografică, economică a unei populații alogene de culturâ idiș, rusă sau polonă. Din motive stricte și naturale de protecționism. Orice altă interpretare a sensului publicisticii eminesciene, normal, rațional și național protecționistă, spre așa zisul său antisemitism visceral, este o nerușinată rezultantă a unei propagande străine, străină de interesele comunității al cărui membru onorabil și ...