marți, 19 iunie 2018

1. O bandă de eunuci, păzitori ai Seraiului, angajați la Poartă

O bandă de eunuci, păzitori ai Seraiului, angajați la Poarta Noului Ierusalim, se străduiesc să incite, cu toate ocaziile, sub toate pretextele disprețul, ba chiar ura localnicilor, prin provocări din ce în ce mai nerușinate, doar pentru a-și motiva existența de stipendiați, de lefegii, pentru a putea beneficia, până la pensie și după, de soldele pe care li le asigură celor care îi slujesc ca «saianimi» ( ca să folosim termenul tehnic lansat de Jacob Cohen) autoritățile unui mic stat din Orientul Apropiat, una din teocrațiile din zonă, Israel, sau ale unui stat vecin, iredent prin însăși ideologia care stă la baza constituirii sale. Statul Magyarorszag,în contururile sale actuale, există doar din 1919. Continuitatea constituțională, cu formele statale anterioare este imaginară, ideologică, nu juridică, ca monarhie fără monarh, condusă de un regent, apoi republică populară.  Sistemul anterior a fost o monarhie dualistă austro-ungară, care a dispărut ca stat.

Acești saianimi (evrei sau maghiari) sunt agenți de influență plasați în posturi de tip sinecură, lefegiii unui stat străin, care acționează pe teritoriul României sub acoperire. Adică, de pildă,în cazul evreilor, folosesc emblema Guvernului României, denumirea de Institut Național și porecla de Elie Wiesel, numele unui evreu de cultură maghiară din Sighet, laureat al Premiului Nobel, nu se știe pentru ce (căci însăilările sale ficționale nu sunt nici literatură, nici mărturie, ci ideologie literaturizată, ca pe vremea realismului socialist). 
Insul s-a născut la Sighet, oraș despre care, pe situl unei instituții care-i poartă numele, se scrie, într-o totală aproximație, că în 1928 «avea o majoritate evreiască de 38,6%». Termenul de majoritate pare să aibă un alte sens, în limba redactorilor, decât în limba română.

Alte Înalte Porți, situate la Vest sau la Est, Statele Unite ale Americii, Franța, Germania, Rusia, practică față de români și față de autoritățile marionete ale acestui stat colonizat, aceeași politică împănată cu momeli și amenințări, precum se împănează fripturile cu căței... de usturoi. Toți vor să impună în România o agendă politică care le va permite să ne mențină țara în acest statut de semi-colonie sau chiar de colonie, în anumite zone ale vieții economice, sociale și politice.

Va trebui să-i numim pe toți acești lefegii, nu ca să alcătuim doar o nouă listă neagră (de care se teme un activist al corectitudinii politice, Laszlo Alexandru), precum cele care circulă pe Internet și prin caietele de școlari sârguincioși ale unor patrioți de strânsură și de ocazie, ci pentru a indica clar cine ne sunt dușmanii, pentru a-i neutraliza. 
Legile impuse de acești lefegii, de tipul legilor sau proiectelor de legi dedicate stârpirii «antisemitismului» sunt de fapt legi de îngrădire a libertății de opinie, legi de cenzură. Din principiu, sunt împotriva oricărei cenzuri,  sunt pentru eliminarea tuturor legilor de acest tip din arsenalul juridic al României și pentru redefinirea urgentă a priorităților naționale. 

Minoritatățile evreiască și maghiară din România nu sunt în pericol în niciun fel, din nici o direcție. Dar insistența cu care se evocă, de căre pesudo-lideri comunitari, pericole inexistente (îmi) produce o saturație simbolică. Dimpotrivă, acestor comunități li se acordă în presă o importanță exagerată, față de ponderea lor demografică și socială reală.  
Intervențiile unor ambasadori ai SUA, mulți dintre ei evrei, în politica internă a României, prin presiuni, manifestările publice ale unor astfel de ambasadori, sub formă de vizite în sinagogi, de pildă, de întâlniri cu membri ai comunității evreiești din diferite zone, sunt semnele unui tratament preferențial, dar și a unui  tratament discrimantoriu față de restul populației României, o adevărată activitate abuzivă, dincolo de limitele legale ale cadrului diplomatic.
Se pune întrebarea dacă acești ambasadori au fost trrimiși în România pentru a reprezenta intereselor americanilor în general, sau doare ale evreilor, americani sau nu. Am mai scris despre asta, nu insist. 

Intervențiile unor reprezentanți ai Ungariei au același scop destabilizator, atunci când sprijină ideologiile și eforturile secesioniste ale unor grupuri de maghiari ardeleni.


Grav este că diplomația României, instituțiile guvernamentale ale României tolerează, cu o inacceptabilă supușenie, aceste comportamente nediplomatice.

Dincolo de aspectul juridic, imixtiunea unor pseudo-lideri comunitari (evrei sau maghiari) și a unor agenți de influență străini, sub pretextul luptei contra antisemitismului, contra fascismului sau împotriva pericolului deznaționalizării (la maghIari) etc., în gestiunea patrimoniului istoric și simbolic al memoriei românilor, este intolerabilă.

Autorii unor opere cenzurate vreme de șase decenii în România comunistă-kominternistă, editați cu precauții rușinoase în epoca așa-zisului național-comunism, sunt din nou puși la index de către acești agenți ai anti-românismului atavic (adică din tată-n fiu, în cazul Florian). Ca patrioți evrei le pot înțelege motivațiile financiare și morale unor inși ca Alexandru Florian, MM Katz și alții. Dar nu văd nici un motiv ca activitatea lor să fie finanțată de statul românilor, România. Nu văd necesitatea toleranței față de activitatea contrară intereselor românilor, indiferent dacă ea se manifestă în interiorul țării sau în exteriorul acesteia. Iar printre interesele românilor se află, la loc de cinste, cultivarea unei memorii naționale necenzurate, complete și critice, pe baza unor criterii proprii, care nu pot să fie impuse de străini ci trebuie induse de necesitățile supraviețuirii și rezistenței naționale, în această etapă a istoriei noastre, când ne macină criza demografică, neocolonialismul, nivelarea globalizatoare a comercianților trans-frontalieri.


Urmează să vedem apoi dacă mai există în România forțele patriotice coalizabile, necesare pentru a putea crea nu o nouă masă de manevră ci o masă critică, care să producă valul, țunami de va fi nevoie, care va mătura de la cârma României toate aceste gunoaie politice și morale, lăsate pe țărm de valurile mai vechi ale unei pseudo-revoluții, despre care știm de două decenii și mai bine că a fost o lovitură de stat organizată și sussținută de puteri (mai mult sau mai puțin imperiale) inamice României. 

Aceste gunoaie politice și morale, extrase din națiunea română prin manevre de recrutare (plasate în Parlamentul României), sunt cele care tolerează lefegii, ele însele formate din lefegii, dar mai ales participă activ, din 1990 încoace, la distrugerea economiei României, la transformarea românilor în slugi la străini, fiind responsabili pentru declinul demografic și pentru devalizarea României. (va urma)

România. O prăvălie în Est sau o Prăvălire în Vest

România. O prăvălie în Est sau o Prăvălire în Vest

luni, 18 iunie 2018

Vali Sterian - Amintire cu haiduci

1. In codru verde nu se mai pierde 
Nu se mai vede urma de cal,
Pe la izvoare nu mai apare 
Umbra călare a vreunui haiduc 

2. Unde s-au dus, când au apus 
Anii de sus ai gloriei lor,
Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele 
Caii și flintele haiducilor ?

R: Lai, lai, lai ............ 

3. La drumul mare nu mai apare 
Să mai omoare câte-un ciocoi 
Să-i ia toți banii pentru țăranii 
Pentru sărmanii plini de nevoi

 4. Unde s-au dus, când au apus 
Anii de sus ai gloriei lor,
Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele 
Caii și flintele haiducïlor ?



Un cântec de relansat, de data asta contra noilor ciocoi. Dar cântecul nu este suficient, lipsesc mereu haiducii, arma curajului, adică, de a înfrunta «ciocoii vechi și noi». Ei au banii, noi suntem golanii.

Blesteme sau urări de sănătate și viață lungă adresate lui Ion Iliescu de un internaut

3 martie. «E ziua lui Ion Iliescu. 10 urări sincere pe care le merită din partea românilor: Să-ţi dea Dumnezeu viaţă lungă şi sănătoasă, ca să apuci să faci puşcărie pentru oamenii pe care i-ai omorât la Revoluţie şi la Mineriade; Când o fi să fie, să mori în chinuri; Să devii imaginea unui brand capitalist, ca să te zvârcoleşti în mormânt; Să te dezgroape din an în an, cum sparge PSD-ul străzile; Să-ţi dea popa cu apă sfinţită, să te şi ardă; Să-ţi facă slujba celălalt mare ticălos ateu, Patriarhul Daniel; Să fii vecin de cazan cu Vadim; Data viitoare când mai primeşti trandafiri, să dea Dumnezeu să primeşti doi; În loc de lumânări pe tort să primeşti o grenadă cu fragmentare; Să nu uităm şi vechea urare rusească: Mуйе Илиеску! Singura data cand voi fi fericit sa-l vad pe stalinistul asta, va fi cand voi vedea poze cu el calcat de camion.» (Victor Ciulea)


Sursa : https://www.youtube.com/watch?v=GpbnnOIaSv0&feature=share

miercuri, 13 iunie 2018

Legături invizibile. Fuga lui Pacepa, mazilirea și apoi cariera postdecembristă a lui Sergiu Celac.GDS

Extrag din cartea de memorii semnată de Dragoș Simionescu, În umbra puterii, vol. II, Editura PACO, această relație între fuga lui PAcepa și mazilirea lui Celac Sergiu, fost trannslator al lui Ceușeascu. Cariera lui Celac după asasinarea lui Ceușeascu devine explicabilă, nu ca victimă a lui Ceaușescu ci ca probabil complice al lui Pacepa.



«Vestea despre fuga lui PACEPA Nicolae CEAUŞESCU a primit-o în timp ce se afla la mare, în delta. După scurt timp ne-am reîntors la Bucureşti unde am început verificările legate de împrejurările care au favorizat recrutarea trădătorului de către serviciile occidentale şi organizarea măsurilor de diminuare a urmărilor trădării acestuia. Volumul de muncă a fost enorm pentru că este unanim cunoscut că asemenea persoană a avut multe legături în rândul unor activişti marcanţi ai partidului precum şi în rândul ofiţerilor din armată şi securitate. Printre primele măsuri care au fost întreprinse a fost înlăturarea lui Sergiu CELAC, translatorul personal al preşedintelui, din imediata apropiere a acestuia, cunoscut fiind faptul că CELAC era unul din apropiaţii lui PACEPA cu care era în relaţii de familie, gurile rele afirmând că ar fi chiar rude. îmi amintesc bine acea perioadă întrucât a fost marcată de măsuri organizatorice ample: mutări, treceri în rezervă şi rechemarea de la post a unui număr considerabil de oameni de-ai noştri.

în orice caz defectarea lui PACEPA a fost o grea lovitură dată în primul rând sistemului naţional de securitate, întrucât trădătorul, cunoscând aproape în totalitate ofiţerii români de informaţii care lucrau în străinătate, precum şi parte din agenţii acestora, a oferit noilor săi stăpâni date despre ei, unii dintre ofiţeri fiind apoi lichidaţi sau reţinuţi de serviciile specializate din ţările în care acţionau.

în România ca măsuri imediate a fost schimbat indicativul U.M. 0920 (Direcţia de Informaţii Externe) cu U.M. 0544. totodată a fost înfiinţată U.M. Ci 195 care era încadrată cu /p. 284/ ofiţerii de contrainformaţii militare ce urmăreau verificarea şi protecţia cadrelor din exterior. Generalul DOICARU a fost numit ministru la turism fiind rupt aproape total de vechile îndeletniciri. A revenit totuşi pe scena politică după 1989 când a fost numit pentru scurt timp comandant, la fosta D.I.E. care s-a desprins de D.S.S. şi a devenit organism de sine stătător sub numele Serviciul de Informaţii Externe. Generalul DOICARU a fost înlocuit apoi de generalul CARAMAN şi a murit suspect în Moldova unde se spune că a fost victima unui „accident de vânătoare". »



joi, 31 mai 2018

PENTRU MINE CONTESTAREA CENZURII ESTE O CHESTIUNE DE PRINCIPIU și nu are nici o coloratură politică, nici nu reprezintă o adeziune a mea la vreo linie sau ideologie politică veche sau actuală. Singurul ideolog pe care îl invoc este Mihai Eminescu.

Am fost cenzurat, împreună cu toată cultura română, vreme de 50 de ani. Il est interdire d'interdire, se scria pe zidurile Parisului în mai 1968. Nu cred că a fost atunci o adevărată revoluție, în afara celei sexuale. Dar lozinca îmi place și ni se potrivește. Am lucrat cinci ani în arhive pentru a studia cenzura din 1940 până în 1989 și am publicat o carte Cenzură și ieologie în comunismul real, la Argonauit, Cluj. Așa că știu despre ce scriu.
După 1990 cenzura s-a reinstalat încet dar sigur, în presă, la edituri, economică și ideologică. Situația este intolerabilă. Contest deci dreptul cuiva de a interzice difuzarea unor opinii, analiza istorică, publicare de documente, lauda eroilor națiunii, editarea lor, scrierea unor cărți care nu sre integrează în noul Totalitarism. trimiteți proteste în acest sens organizatrorilor Bookfest. Când vom afla sursa superioară a interdicției sau poate doar sursa internă a Bookfest, unde cineva a făcut pipi în panatloni de frică, vom putea relua subiectul și protestele.
Reproduc concluzia textuli semnat de Ioan Roșca din scrisoarea deschisă adresată unor intelectuali lași li deveniți iarăși conformiști.

«Ştiţi bine că aproape tot ce s-a spus despre „fascişti” în România, de 70 de ani, este propagandă comunistă, întru justificarea tiraniei devastatoare instalate de ocupant (URSS). Poate nu aţi înţeles însă că şi ceilalţi Aliaţi, care au girat genocidul cu care s-a încheiat al doilea război mondial, au interes să ne închidă gura şi întunece minţile, ca să nu scoatem la iveală adevăruri dureroase, care pot zgudui din temelii axiologia (ideologia) politică mondială. Dacă pînă acum nu aţi sesizat efectul aservirii civismului postcomunist faţă de agenda noilor noştri stăpîni, modul în care ne-a fost băgată pe gît legea 217 ar trebui să vă trezească. Stăpînirea străină nu produce lumină, nici dacă vine de la Vest.
   
Nu ştiaţi? E timpul să aflaţi. Nu dezertaţi simulînd că nu înţelegeţi ce se întîmplă. Nu nostalgia faţă de legionari sau Ceauşescu e în joc acum, de fapt. Ci descurajarea sau încurajarea rezistenţei faţă de o dominaţie neocolonială care va secătui ţara de resurse, ucide autonomia României, transforma populaţia într-o turmă docilă de sclavi inconştienţi, sau chiar în carne de tun.
Nu vă deranjează/priveşte sau nu vă convine să vă pronunţaţi? Aşteptaţi să vedeţi cum se termină noua rundă din ciocnirea dintre imperii? Credeţi că puteţi continua jocul la toate capetele, luneca decurcăreţ şi chiar pretinde lauri, fără riscuri? Că veţi mai avea credibilitate, dacă tăceţi acum? Chiar şi după ce veţi recepţiona această provocare/ somaţie directă, personală, explicită?  Veţi susţine că problema pe care v-am pus-o nu trebuie tranşată pentru că e ceva în neregulă cu mine?
 Sau veţi trata acest mesaj ca o invitaţie la limpezirea apelor, ieşind la timp de pe lista tăcerii/ruşinii, reacţionînd onest şi demn, ca români şi ca oameni liberi. Şi mă voi pomeni că regăsesc pe lista semnatarilor petiţiei, aproape toţi destinatarii acestei scrisori deschise… Ceea ce, avînd în vedere capitalul de imagine de care încă vă bucuraţi, ar putea conta.»

PENTRU MINE CONTESTAREA CENZURII ESTE O CHESTIUNE DE PRINCIPIU și nu are nici o coloratură politică, nici  nu reprezintă o adeziune a mea la vreo linie sau ideologie politică veche sau actuală. Singurul ideolog pe care îl invoc este Mihai Eminescu.
Dan Culcer

INTERZIȘI LA BOOKFEST! Cărțile Rezistenței cenzurate la salonul de carte.
Comunicat de presă

În numele Editurii Sânziana, anunțăm publicul iubitor de carte că participarea noastră la Bookfest 2018, în perioada 30 mai – 3 iunie, nu mai este posibilă. Cărțile Rezistenței anticomuniste nu vor fi prezente la acest eveniment cultural. Ogoranu, Haiducii Dobrogei, Constantin Iulian, martirii temnițelor comuniste nu sunt doriți de organizatorii salonului de carte.

În mod inexplicabil – deși ulterior ni s-au oferit explicații puerile – ni s-a comunicat (si asta doar telefonic) că participarea Editurii Sânziana nu mai este dorită, deși anterior ni se comunicase oficial inclusiv amplasamentul stabilit pentru standul editurii.

Solicitarea organizatorilor, cu două săptămâni înaintea deschiderii, de a prezenta lista integrală  a titlurilor expuse la acest salon s-a suprapus cu schimbarea atitudinii față de noi. Au urmat tergiversări și o proastă comunicare, pentru ca în final să ni se ofere – doar telefonic – o serie de scuze jenante, în opinia noastră, dat fiind nivelul pe care îl presupune un atât de prestigios eveniment.

Ni s-ar fi părut mai cinstit să ni se comunice adevăratul motiv al schimbării atitudinii față de noi. Faptul că Bookfest se află „sub înaltul patronaj” al Președinției României și beneficiază de suportul Ministerului Culturii să reprezinte oare premisa unor intruziuni de ordin politic sau ideologic în selectarea expozanților? Ori prezența Ambasadei SUA în primul rând al partenerilor BOOKFEST constituie un prilej pentru excesul de corectitudine politică al unor structuri ale sistemului, fără legătură cu cultura, dar omniprezente în toate domeniile vieții românești?

Noi credem că la o ediție BOOKFEST al cărei “invitat de onoare” sunt Statele Unite ale Americii, ar fi fost binevenită prezența unei cărți precum Mesagerii Libertății, dedicate eroilor parașutați de aviația militară americană între 1951-1953 în România comunistă. La fel, biografia lui Ion Gavrilă Ogoranu, salvat de la moarte de însuși președintele American Nixon. Cine vrea uitate aceste capitole ale Istoriei recente?

Nu este prima oară când activitatea noastră editorială întâmpină obstrucții și discriminări. Editura Sânziana se află de mult timp pe lista neagră a unor grupări și instituții care nu doresc o Românie în care circulația ideilor să fie liberă și Istoria să fie învățată în lumina Adevărului. Spre exemplu, sunt mai bine de nouă ani de când sălile tuturor instituțiilor publice ale Capitalei sunt închise lansărilor de carte ale editurii noastre.

Și totuși, nu ne vom descuraja. Chiar dacă ne încearcă o amărăciune văzând că se pun iarăși gratii și lanțuri libertății de expresie, pentru care s-a murit în Decembrie 1989.

Cu doi ani înaintea morții, academicianul Dinu C. Giurescu ne-a comunicat aprecierea sa pentru eforturile editurii noastre de a publica titluri interzise timp de jumătate de secol. Încurajările domniei sale au constituit confirmarea că ne aflăm pe drumul cel bun. Și suntem deciși să continuăm.

Cei care se fac vinovați de acest nou act de cenzură, la 28 de ani de la căderea regimului comunist, să știe însă că o societate liberă și democratică nu se construiește pe fundamentul unei memorii amputate, falsificate pe criterii ideologice.

Nu pe noi ne-ați alungat de la Bookfest, domnilor de la Asociația Editorilor din România, împreună cu înalții voștri parteneri și sponsori, ci pe Ogoranu, pe Haiducii Dobrogei și pe toți eroii rezistenței anticomuniste. Ei vă vor judeca!

Florin Dobrescu

Managerul Editurii Sânziana

Președintele Asociației pentru Memorie Identitară CARPAȚII

luni, 28 mai 2018

O sinteză a situație din România. Sinceritățille lui Soros

« SITUAȚIA DEPOPULĂRII MASIVE A ROMÂNIEI ȘI A EUROPEI DE EST ÎN ULTIMII 25 DE ANI PRIN PAUPERIZAREA POPULAȚIEI PRECUM ȘI URIAȘUL INFLUX DE IMIGRANȚI CARE SE PREGĂTEȘTE ACUM SĂ FIE TRIMIS ÎN ȚĂRILE EUROPENE SUNT FAPTE INCONTESTABILE ÎN ACEST SENS.
Cazul României care a cunoscut cel mai mare exod din istoria sa cu 4 milioane de români plecați și cu o scădere a populației de 13% la fiecare 10 ani este relevant. După 2100, dacă actualele tendințe se mențin, românii vor ajunge o MINORITATE de doar 20%, în propria lor țară. Și asta fără să luăm în considerare marile fluxuri migratoare de care vorbim. Oricum am lua-o, fenomenul este echivalent cu o epurare etnică. La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poate proteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci doar se accelerează dispariţia acestuia.
SINGURUL SCOP AL ACESTOR MĂSURI E CEL DE A DENATURA COMPLET POPOARELE, TRANSFORMÂNDU-LE ÎNTR-O MASĂ DE INDIVIZI FĂRĂ NICIO COEZIUNE ETNICĂ, ISTORICĂ ŞI CULTURALĂ.» 
E un citat dintr-un articol semnat de Mircea vintilescu, al căruit text integral se poate citi aici
https://www.facebook.com/groups/147549975612807/permalink/242052276162576/
Concluzia de mai sus e strict valabilă pentru situația din Europa într-un viitor nu prea depărtat.

Unele afirmații integrate ca fiind declarații ale lui Georg Soros, mi se par cât se poate de improbabile. De unde atâta sinceritate la Georg Soros? :
« Iată ce spunea George Soros despre viitorul pe care-l dorește rasei albe în Nya Dagbladet, Judisk miljardär bakom stöd till invandrargrupper Publicerad – 9 maj 2014: „A simții și chiar a crede că rasa albă este inferioară în fiecare plan imaginabil este natural, având în vedere istoria sa și documentele curente. Fie ca țara vestică a rasei albe să piară în sânge și suferință. Trăiască societatea multiculturală, rasial amestecată și societatea ecologică fără clase! Trăiască Anarhia”.
”Vom afirma în mod deschis identitatea noastră cu rasele din Africa şi Asia. Pot afirma cu siguranţă că ultima generaţie de copii albi se naşte acum. Comisiile noastre de control vor interzice albilor, în interesul păcii şi al eliminării tensiunilor inter-rasiale, să se împerecheze cu albi. Femeia albă trebuie să se împreuneze cu membri ai raselor negre, bărbatul alb cu femei negre. În felul acesta, rasa albă va dispărea, pentru că amestecarea negrului cu albul înseamnă sfârşitul omului alb şi cel mai sângeros inamic al nostru va deveni amintire.”
În ziarul suedez Nya Dagbladet, din 9 martie 2014: Incitarea la dispariție a popoarelor autohtone din Europa se regăseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a găzdui milioanele de imigranţi pentru a compensa scăzuta natalitate europeană.»