Treceți la conținutul principal

Postări

Prudență, conformism, lașitate. Opera și autorul

Extrag din blogul scriitoarei Mirela Roznoveanu acest detaliu important referitor la comportamentul unui scriitor român, distins cu totul felul de premii pentru operă. Oare aceste distincții, titluri și funcții nu se datorează în parte și cumințeniei sau prudenței Gabrielei Adameșteanu, una dintre multiplele relații feminine ale colegului meu de redacție, Mihai Sin?
Titu Popescu în interviu cu Mirela Roznoveanu October 30, 2018 by vetiver2 New York – Munchen, Octombrie 2004


«Titu Popescu: Eu disting astfel pe colegii noştri din ţară: cei care vin să se întîlnească cu noi şi cei care nu vor/pot să o facă, din cauză de motive/temeri pe care ei le ştiu bine. Subscrii la această dicotomie neortodoxă?
Mirela Roznoveanu. Gabriela Adameşteanu, de pildă,  mi-a atras atenţia că dacă nu încetez să mai scriu articole politice virulente în presa din exil, voi fi tratata în ţară ca Paul Goma.  Îţi dai seama ce onoare. Pentru ea era o grozăvie. După aceasta m-a evitat constant cînd a mai veni…
Postări recente

Amintirea unor foști colegi și prieteni

Amintirea unor foști colegi și prieteni
« Am un prieten! » Ar fi un început posesiv pentru un text/pre-text despre prietenie. Să fie prietenia un act de posesiune cel care are prieteni inimioară cu un mic proprietar de sclavi, de iobagi sau de proletari? Este deci prietenia o rămășiță a epocii societăților împărțite în clase sociale? Se spune «prietenul meu, soția mea, soțul meu, iubita mea» dar și «șeful meu». Mai ascunde oare pronumele posesiv o relație de dependență decăzută până la relația cu ființele tratate precum obiectele posedate? Este prietenul o unealtă iar prietenia o constrângere prin intermediul căreia unealta este făcută să funcționeze la parametri optimi? Funcționează prietenia și pe scara ierarhică, de jos în sus ori de sus în jos ? Sau, fără îndoială, prietenia este posibilă doar când se construiește în cadrul unor relații de egalitate? Dacă nu este posesiune, poate fi prietenia o reciprocă dăruire? i AM — totuși— un prieten care este o fire extrovertită, un impulsiv ge…

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …

Dan Culcer. La marginea satului, la răscruce (Poem în-scris)

La marginea satului, la răscruce, Trasă de un cal costeliv, la marginea satului, la răscruce, oprește căruța, omul cu privirea măsoară căderea. Cărăușul coboară, se închină unui lemn cândva înfipt în pământ, acum căzut, culcat în zăpada moale, rece, răscolită de vânt. Lemnul acesta poartă încă-n spinare o tinichea vopsită în culori omenești, acum cojite, devenite supralumești. Calul nu mai are răbdare, întinde gâtul spre ieslea mirositoare pe care o simte de departe plină cu fân blând, în care zace gol, zgribulit, un vestitor abia ieșit din pântecele mamei, ocrotitor. Ieslea se ascunde în centrul satului În centrul lumii, lume bântuită de cai costelivi, de copii înfometați, de cărăuși obosiți, de trecători orbi, de supraveghetori. Toți ies dintr-un somn lung ochind spre pântecul lumii, în centrul căreia, ca un buric, se înalță, turn de priveghi la nașterea mântuitorului, ieslea cu fân bun. Vijelia acoperă crucea. Un nou vestitor moare de frig. Dan Culcer Rândunica nu e pasăre călătoare
Rândunica, hirunda …

Guerilla la Paris. Decembrie 2018. Despre manipularea prin legendele fotografiilor.

Despre manipularea prin legendele fotografiilor. Aici se vede un ins de vreo 50 de ani tuns scurt, cu o unghie murdară la degetul mare al mâinii care ține praștia (fronde, pe franțuzește) pregătindu-se să tragă într-o direcție necunoscută. Agenția franceză de presă (AFP) sau autorul, fotograful Lucas Barioulet legendează în felul următor : «Un "gilet jaune" armé d'un fronde fait face aux force de l'ordre près des Champs-Elysées, à Paris le 1er Decembre 2018.» Legenda poate părea neutră, deci corectă. De fapt nu este nici neutră, nici precisă, nici corectă. Nu se spune exact unde a fost realizată imaginea, pe ce stradă, la ce oră. Situație în aceste zile de guerilă urbană au fost foarte schimbătoare, frondeurii putea fi în apărare sau în atac. Frondeurul are o frizură de miltar sau de polițist, eventual de militant al vreunui grup anarhist, de stânga sau de drepta. Am fotografiat eu însumi astfel de figuri în cadrul unor manifestații organizate de Le Pen …

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan