Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai 10, 2015

Un mic vârtej de proteste

Un mic vârtej de proteste a produs la publicare în revistă un text semnat de invizibilul Dini G. Jónas. Am cerut redacție să-și lămurească cititorii cu privire la calificarea autorului. Dacă ar fi fost o opinie de comentator, liber de noi să scri ce vrea iar dacă avea și cîteva srgumente u din amintiri ci din trimiteri bibliografice am fi știut măcar de unde bate vântul. 
Nu am reușit să aflu nimic despre acest ins care are păreri tipic iredentiste, bazate de delirurile interpretative ale lui Lucian Boia. Dimpreună cu pseudo-istoricul Neagu Djuvara, bătrân care pare verde dar e roșu pe dinăuntru, cei doi se pun pe dărâmat tot ce se poate dărâma din tradițiile istorice și așa șubrezite prin kominternismul rollerian, ca și prin delirul de interpretare de sens opus pe care l-a pus în mișcare «național-comunismul».
Publicarea notulei lui Dini G. Jónas nu are nici o scuză, dovedind doar că la sectorul de istorie revistei gedesistă îi lipsește un cap limpede iar printre redactori se află cel …

«Tumultum rusticani valachorum». David Prodan, Răscoala lui Horea

Dan Culcer, CRISTALUL [Pe marginea cărții lui David Prodan, Răscoala lui Horea}
Apa trece, pietrele rămîn
Mă pregătesc de multă vreme să recitesc unele capitole din monografia lui David Prodan, Răscoala lui Horea, pentru a-mi confirma sentimentul, avut Ia prima lectură, că ne aflăm în faţa unei capodopere nu doar a istoriografiei române sau europene ci chiar a prozei, în sensul cel mai larg al cuvîntului. Am tot ocolit pînă acum tocmai prefaţa autorului care, s-a dovedit, conţinea argumente în favoarea tezei mele, istoriograful punîndu-şi o seamă de probleme specifice naraţiunii de reconstituire istorică, epocii însăşi. „Fac aci astfel istorie de fapte — scrie David Prodan. — Nu fapte sporadice sub nume de semnificative, ci fapte multiple, de repetiţie, de frecvenţă, mărturisind generalitatea; nu numai fapte de excepţie sub nume de reprezentative, ci fapte de rînd, de masă, mărturisind mentalitatea comună, şi nu în eflorescenta, ci în plenitudinea lor, în variabilitatea mărturisirii lor…

Utopia lui Constantin Noica

După câte știu, prima carte publicată de filosoful Constantin Noica, în 1933, a fost Mathesis sau despre bucuriile simple. Nu știu dacă visul despre care scrie Noica este același cu visul la/în care visez eu. Și nu am cum verifica. Noica îşi îndemna cititorii să facă un exerciţiu de detaşare, şi pune o întrebarea asupra « adevărului istoric» care îi preocupă pe mulţi dintre contemporanii noştri, asupra naturii acestuia, ca selecţie a unei serii dintre multele serii de fapte posibile, singura întîmplată dar nu singura adevărată. Suntem îndemnaţi să gîndim asupra lumilor posibile. Noica este unul din rarii gînditori români care îndeamnă spre o gîndire a posibilului. Însă Noica lansează acest îndemn într-o vreme cînd gândirea prospectivă contemporană e confundată cu aplicaţiile tragice ale utopismului revoluţionar, « nu mai are cotă », ba chiar este refuzată, identificată ca fiind o gândire teroristă, destructivă. Un singur lucru e de spus: modelizarea posibilului ni se pare singura şans…