Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie 21, 2016

Ambiguitatea este a autorilor, nu a criticului

Într-un articol descoperit de mine din întâmplare azi, dar publicat în revista Contemporanul sub titlul
D.R. Popescu. Prin estetică şi est-eticăTheodor Codreanu (în Modele din numărul  07 / Iulie 2014 din 23 iulie 2014) scrie :
« Intuiţia romancierului, chiar împotriva ispitei raţionaliste, impuse de constrângerile ideologiei oficiale, a pătruns mult mai departe. Iată de ce, după acest formidabil travaliu (care este ciclul de romane F), el a simţit că soluţia din Împăratul norilor poate seduce şi dezorienta. În consecinţă, s-⁠a simţit îndatorat s-⁠o ia de la capăt, cu un nou ciclu romanesc.
E curios cum în plină estetică neomodernistă remanenţa est-⁠eticii marxist-⁠leniniste supravieţuia, încât se poate spune că a existat o continuitate neîntreruptă între aceasta şi est-⁠etica de semn întors revigorată în 1989 pe urmele Monicăi Lovinescu. În 1977, Valeriu Râpeanu scria despre afirmarea unor înalte valori morale în trei dintre romanele lui D.R. Popescu: Vânătoarea regală, Împăratul nori…

Marchizul de Sade fusese un dictator ratat

Marchizul de Sade face apologia distrugerii. Nu a crimei. Nu suntem in zona transgresiunii poruncii, tabu-ului : Nu ucide! Cel ce considera culme a libertătii uciderea copiilor si mamelor, se ucide pe sine, oprește creața și distruge fructele sale. Spaima de moarte poate fi la originea acestei apologii. Dupa mine — neantul. Marchizul de Sade fusese un dictator ratat.