Dan Culcer către Kantor Lajos. Despre o antologie a eseului românesc în versiune maghiară și alte relații interetnice

Dan Culcer                                 In atentia Dlui
Ziarist                                        M. Kantor Lajos
5 square Saint-Just                    scriitor
78 280 GUYANCOURT                Redactia Korunk
Tel. 01 40 40 85 37 (bureau)      3 400 Cluj
Tel. 01 3 043 16 77 (privat)       Str. Iasilor, nr. 14
E-Mail : dculcer@teaser.fr
   
  
Guyancourt, 
sâmbătă 8 aprilie 2000
      

Stimate Domnule Kantor Lajos.

Mulțumesc pentru răspunsul Dvs. Întrucât am publicat, în presa din Franța, Germania sau din România, mai multe texte privind problematica relațiilor interetnice din Transilvania, dar și alte reflexii privind o sfera mai largă de probleme din Europa de Est, scopul scrisorii mele era în primul rând să refac anumite contacte cu intelectuali maghiari și germani originari din România și din Ungaria, pe care plecarea mea și stabilirea în Franța le-a întrerupt parțial sau total. Contactele acestea mi-ar fi permis să ies din monolog, întrucât nu am știre ca vreunul din textele mele să fi provocat comentarii iar persoanele cărora le-am dat aceste texte spre lectură nu au reacșionat în scris.
Am participat la un curs de vară la Blaj, organizat de Altera din Târgu Mureș, invitat de Smaranda Enache și de vechiul meu prieten Szokoly Elek, unde am vorbit pe aceiași temă, dar textul care trebuia să apară la Altera nu a fost încă publicat, după știrea mea. La Târgu Mureș am vorbit în ungurește în fața unui public maghiar, invitatat de Csiky Bolidizsar, am dat interviuri în presa locală. Nu am reușit să recuperez publicațiile sau casetele. Legăturile sunt foarte lente, deși, după opinia mea, chestiunile merită un tratament în urgență.

Urmăresc prin Internet presa din țară în ambele limbi dar nu am acces la presa scrisă din pricini de preț. E prea scumpă pentru mine.
Vă trimit alăturat varianta franceză a unuia din textele publicate în Vatra. Cel din Vatra a fost scindat dintr-o neglijență redacțională în două părți publicate la distanță prea mare și mai ales cu multe greșeli de culegere.
Nu știu la care texte faceți referință în scrisoarea Dvs., presupun că la acela în care povestesc prezența mea la Târgu Mureș și discuțiile referitoare la universitate.
Aștep deci cu nerăbdare comentariile Dvs. și sper că veți face gestul prietenesc de a-mi semnala apariția lor, fie printr-o fotocopie fie prin email cuprinzând textul Dvs. integral. Voi face tot posibilul pentru a răspunde, dacă e vorba de un dialog.

În ce privește chestiunea antologiei de eseu românesc, vreau să precizez că sunt în căutarea elementelor de înțelegere necesare, pe care probabil le dețineți în parte, privind decizia editurii Europa de a nu edita antologia realizată de mine. M-am adresat telefonic acum vreo doi ani și ceva editurii Europa de la Budapesta, pe când nu știam că o antologie cu o tematică asemănătoare a fost realizată de Dvs. Și nici că unele din textele traduse pentru antologia mea au intrat în componența celei realizate de Dvs.
Editura Europa nu a reacționat deși secretara directorului mi-a promis că îmi va furniza datele cerute privind destinul antologiei mele.
Domnul Domokos Janos e mort, redactorul de carte Szapannos Béla. deasemenea, dacă nu mă înșel. Am aflat de relațiile dintre cele două antologii din dialogul purtat de Dvs. cu Borsi Kálmán Béla în presă, altfel nu aș fi aflat poate niciodată de realizarea proiectului Dvs și de nerealizarea definitivă a celui pentru care lucrasem eu.
Precizez că în aceiași perioadă, adică 1986/1987, mi-au fost oprite trei lucrări de amploare :
1. O traducere din Németh László de eseistică, care trebuia să apară la Editura Univers și despre care editorul actual nu știe nimic, deși textele au rămas la ei;
2. Trei volume a unei antologii din eseistica românească, de la Kogălniceanu la contemporani, care fuseseră realizate după câțiva ani de muncă pentru Editura Eminescu;
3. Panorama eseului românesc de la Europa.
Editura Europa nu mi-a notificat în nici un fel decizia de a nu mai tipări lucrarea realizată de mine și de traducătorii pe care îi cunoașteți, Zirkuli Péter și Borsi Kálmán Béla. Nu este vorba de o chestiune financiară în joc, căci, așa cum precizați, editura a plătit toți colaboratorii. Asta nu înseamnă însă că dispunea, fără acordul tuturora, de antologie ca atare, decât dacă ar fi editat-o tot la Europa, mai târziu. Ceea ce, după cum spuneți în scrisoarea Dvs., nu s-a întâmplat. Presupun că autorii traducerilor v-au dat acordul lor și că, fiind vorba de altă editură, au fost remunerați separat, cum era firesc, dacă nu au renunțat la onorarii, ceea ce era treaba lor.
Nu am deci nici o explicație oficială despre soarta cărții la care Zirkuli și cu mine am lucrat mult, modificând sumarul de comun acord.
Dacă dețineți o explicație, așa cum lăsați să se înțeleagă din declarațiile publicate, și dacă puteți să-mi împărtășiți aceste explicații, vă rog să o faceți, în particular sau public. Nu mai am cum să aflu de la răposatul, de ce directorul Europei, Domokos a preferat să ia o decizie fără să mă consulte și mai ales fără să mi-o comunice. Și nici care erau pricinile acesteia.
Vă întrebați, în presă, ce s-a întâmplat cu mine, de mi-am schimbat opiniile în aceea perioadă, devenind un antimaghiar. Și lăsați să se înțeleagă că needitarea antologiei ar fost legată de presupusa mea schimbare de atitudine. Dacă aceasta ar fi cauza, cum am înțeles, decizia editurii rămâne bizară și pedepsitoare. În afară de faptul că -ilogică.
Logica elementară m-ar face să cred că cele două serii presupuse de fapte nu au nici o legătura cauzală, căci nu în calitate mea de filo-maghiar a fost acceptată propunerea mea de antologie ci, presupun, în calitatea mea de critic literar specializat. Dar nu mai am cum să-i transmit răposatului director observațiile mele de logică.
Cât privește atitudinea și raporturile mele culturale și politice cu maghiarii, opiniile mele referitoare la modalitățile de cooperare și de analiză critică a istoriei recente, veți avea ocazia să le aflați, dacă vreți să dialogăm.
Fac însă imediat precizarea că nu am nici un amestec în publicarea majorității paginilor de istoriografie din Vatra, din perioada când a apărut suplimentul intitulat «Documentele continuităii», care au fost percepute de mulți ca fiind «antimaghiare», și a volumelor Bibliotecii de istorie a revistei de pe vremuri, cum cel despre Moisei.
Pot face un inventar exact probant al textelor pe care le-am propus și adus eu și nu înțeleg să-mi asum o responsabilitate colectivă, căci revista e suma unor intervenții și direcții a căror rezultantă nu depindea de o singură persoană, nici măcar de redactorul șef, așa cum o știți foarte bine ca vechi redactor și director de publicație.
În anumite privințe, unele pagini de istoriografie au și participat obiectiv sau subiectiv la campaniile orchestrate de propaganda comunistă de la București; responsabilitatea integrală aparține autorilor și, în parte, redactorilor șefi respectivi.
De altfel evoluția unora dintre autori sau consultanți, Ploeșteanu, Bodea, Suciu, este o probă, poate. Eu nu am făcut și nu fac parte dintre adepții «Vetrei Românești», nici ai lui Iosif Constantin Drăgan.
Nu aveam mijloacele să mă împotrivesc singur, izolat complet în redacție, începând din anii anteriori morții lui Guga, cel care schimbase macazul, el da!, dirijat poate de interese personale, influențat de soție și din dorința de a fi mai catolic decât Papa, știindu-se probabil vulnerabil în fața valului de xenofobie partinică, din cauza originii maghiare a mamei sale.
Am intrat în conflict cu el din această pricină, ca și din altele, alcoolismul, fățărnicia, lipsa de statornicie ale fostului meu prieten devenindu-mi insuportabile.
Prezența numelui meu pe unele tomuri editate de Vatra era legată de un titlu administrativ redacțional, șef de secție, și nu implica nici o participare a mea la decizie sau realizarea lor, dimpotrivă totul se făcea în mare taină, eu nefiind pus în temă și nici invitat să am vreo părere.
Mi-am spus-o totuși în reuniunile redacționale și pe unde credeam că e bine. Cu rezultate variabile.
Despre volumul privind Moiseiul am opiniile mele, pe care le-am exprimat la vremea lor în redacție și pe care sunt gata să le repet, probă fiind paginile Jurnalului meu publicate recent. Indirect aceste opinii se reflectă într-o scrisoare a lui Lăncrănjan trimisă lui Guga, arătată mie de acesta, pe care mi-a îngăduit să o fotocopiez, și pe care am lăsăt-o spre publicare lui Gyuri Galfalvi, dar nu știu dacă i-a dat spațiu. În această scrisoare Lăncrănjan mă acuză că aș fi declarat că scrierile lui despre Transilvania fac rău relațiilor dintre români și unguri și-i cere lui Guga să nu țină seama de opiniile mele. În paranteză fie zis, de unde o fi știut Lăncrănjan ce gândesc căci nu i-am împărtășit lui aceste opinii, (poate de la Secu?) căci știm amândoi, și Dvs. și eu, că astfel de opinii nu s-a putut publica în presă în acea vreme.
Cred că nici Dvs. nu ați publicat pe atunci comentarii privind scrierile «eseistice» ale lui Lăncrănjan legate de Transilvania.
Domnul Domokos, fie-i –țărâna ușoară, ar fi avut mijloacele să se informeze, dacă n-ar fi mai ușor să acuzăm decât să dialogăm. În aceiași perioadă Sütő știa ce gândesc și ce fac, de pildă un interviu cu Illyes Gyula, realizat de mine la Budapesta, la scurtă vreme după vestitul articol din «Magyar Nemzet», interviu refuzat de «Vatra» și de cenzură, publicat la Budapesta în 1987 sau începutul lui 1988, prin intermediul lui Sütő András.
Ca éi Gálfalvi Gyuri sau celălat Domokos, Géza, directorul Kriterion, care îmi trimitea pe atunci o scrisoare pe care ați putut-o citi în noua serie a revistei «Igaz Szó», «Latóhatar».
Antologia Dvs. mă interesează nu doar pentru a compara sumarele ci și pentru că este un alt punct de vedere asupra unei materii pe care o cunosc foarte bine, venit dintr-o perspectivă ca a Dvs. la granița celor doua culturi. De aceea aș fi onorat dacă mi-ați putea trimite un exemplar, măcar împrumut, spre consultare și eventual comentariu.
Domeniul eseului și perspectiva Dvs. diferită sunt pasionante pentru mine, în afară de orice pricină de litigiu.
Deci aștept, dacă timpul vă permite, precizările pe care le dețineți, în chestiunea opririi publicării antologiei de la Europa. Și orice întrebări privind subiectele conexe.
În privința celei realizate de Dvs., trimteți-mi măcar o fotocopie după prefața Dvs. Și după sumar, adresa exactă a editorului pentru a putea obține cartea, dacă Dvs. nu puteți să mi-o trimiteți.
Firește îmi va face plăcere să vă trimit spre lectură, când va ieși, o carte de critică întitulată «Seismograme», planificată să iasă în 1987 și interzisă atunci, în care acum reiau texte vechi, completate cu altele edite sau inedite.
Nu știu dacă mai faceți critică literară și nu știu dacă ați continuat pe linia preocupărilor de sistematizare a materiei literare maghiare din România, din cartea scrisă cu Láng Gustáv, pe care am comentat-o la vremea respectivă. Dar poate răsfoirea cărții mele nu va fi dezagreabilă și lipsită de interes.
Cu bine și pe curând, barátsággal üdvözli

Dan Culcer

Scrisoarea Dvs. a sosit acum trei zile, adică la aproape o lună de la punerea ei la poétă la Cluj.
La 9 martie 2000.
PS. Miért nem tesznek valammit a Korunkbol egy Internet szittre?