Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Pe marginea unor mișcări de stradă la Florența Privesc pe ecranul unui televizor în Franța o «bandă de senegalezi» care înaintează ca un tăvălug pe o stradă centrală din Florența distrugând tot ce le stă în cale, tot ce se poate distruge. O întrebare simplă, totuși. Ce caută niște senegalezi în Italia? Chiar dacă ar fi zonă de război, nu Italia este implicată ca țintă a migrației, ci Franța. Se miră cineva că vin africani și orientalii mijlocii? în Auropa (sic!).  Normal, li se instalează releuri de televiziune, au acces la televiziunea prin satelit, privesc emisiuni care le arată cât de bine trăim în Europa. Li se dă ocazia să parieze pe cursele de cai din Franța. Li se vorbește despre drepturilel omului și despre tradiția franceză de protectia a azilanților.  Își distrug actele și plătesc sume uneori imense unor călăuze pentru a ajunge pe acest continent incontinent. Uneori călăuzele se dovedesc a fi de fapt neguțători de sclavi, care îi exploatează fără milă p...

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie. Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară». Stimați colegi, Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri. Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localita...

Îmi doresc, înainte de moarte, să-i văd țintuți la stâlpul infamiei, scuipați de trecători, pe toți aceia care sunt responsabili de acest dezastru global care a distrus România prin Restaurația capitalisto-excomunistă. Cer reintegrarea în Codul Penal a crimei de sabotaj a economiei naționale, combinată cu trădare de patrie, iar cei condamnați să fie pedepsiți cu moarte prin spânzurătoare, după expunerea la stâlpul infamiei. Celor  care vor zice sau scrie că dorința/propunerea mea este demnă de Evul Mediu și că lumea civilizată, democrația nu poate accepta așa ceva, le spun de pe acum că față de crima de distrugere care afectează generații de români, care a produs cea mai teribilă emigrare și cea mai teribilă umilire a românilor, deveniți slugi și cerșători în țări străine, blândețea nu ar fi decât complicitate la crimă. Dan Culcer

În amintirea prietenului și colegului meu, prozatorul, traducătorul Ioan Radin-Peianov, singurul om pe care l-am văzut trântind de pământ o sticlă de vodcă din care eu refuzasem să beau, în ciuda invitației sale ultimative. Sticla s-a făcut țăndări și toți microbii de pe asfalt vor fi pierit înecați și cântând.  Dedicația lui Ioan Radin Peianov, traducătorul lui Daniil Harms pentru Dan Culcer, prefațatorul traducerii de la Editura Junimea, 1983.  Lui Daniil Culcer, Care a promis că va scrie o prefață la Daniil Harms. Ba chiar a zis într-o zi că s-a apucat s-o scrie. Și a tot scris la ea. Treaba asta dura însă deja de atâta timp încât am început să gândesc. Că, adică, de ce n-o termină odată? Cred că până la urmă nici n-o s-o mai scrie! Deși, s-ar putea ca totuși s-o scrie. Dacă nu cumva s-o fi plictisit pe parcurs. Precis, așa o să fie: n-o s-o mai termine niciodată. În afară de cazul că până la urmă o s-o dea gata într-o bună zi. Da, dar parcă poți să știi?...

Despre exil în alb-negru scrie, la rubrica sa Semn De Carte , criticul Gheorghe Grigurcu, despre o carte de interviuri semnată de Cornel Nistea :  «În pofida aparențelor, fenomenul exilului a rămas pentru noi încă o temă insuficient elucidată, care conține nu doar virtualitățile unor interpretări, ci și de-a dreptul zone ale necunoscutului, la fel de incitante. Cornel Nistea îi consacră un volum consistent de interviuri luate unui șir de autori, majoritatea legați biografic fie de exilul exterior, propriuzis, fie de „exilul de acasă”. Vom începe punctînd cîteva opinii asupra celui dintîi. Dacă Titu Popescu îl recunoaște cu un accent categoric („literatura exilului românesc este o realitate și ea trebuie privită ca atare”), Dan Culcer pare a-l contesta, pur și simplu: „Nu cred că există o literatură a exilului. Cred că există scriitori exilați, expatriați, care au știut uneori să scrie chiar despre acest exil”. Urmînd cu melancolice justificări, totuși de bun-simț, precum că toți ce...

• ORIZONT (nr. 1/ianuarie 2018, Timișoara) Cornel Ungureanu semnează documentarul Jurnalul unui vulcanolog despre comunismul real , în care este vorba despre întinsa cercetare (cca 2000 de pagini) a lui Dan Culcer, Cenzura în comunismul real . Apelând la documente de arhivă și la depozițiile martorilor, autorul prezintă activitatea cenzurii, diferite cazuri de scriitori și opere cenzurate, într-un valoros demers de dezgropare a ceea ce a fost pus sub semnul interzicerii.  Extras din revista Nord Literar http://www2.nord-literar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2043&Itemid=57

Un comentariu la un profil D. Stelaru, indicat de Adrian Onicescu, lizibil la legătura (nu vreau să scriu link)! care urmează: https://hyperliteratura.ro/dimitrie-stelaru-poetul-care-si…/ Se scrie în articol că o școală de artă la care Stelaru ar fi fost profesor nu a fost atestată. Precizări necesare. Școala liberă de arte de la Sighișoara existat în anii 1945-1947, probabil doar în lunile de vară, a avut aprobări oficiale, angajați plătiți. Deci există scripte contabile, aprobări, state de funcțiuni, cu condiția să fie căutate în arhivele Ministerului culturi sau a celui echivalent în perioada respectivă. Inițiativa înființării ei aparține profesorul universitar și medicului Alexandru Victor Culcer, tatăț me. Are un model instituțional. Școala liberă de arte din Baia Mare, frecventată verile de Alexandru Culcer (de pe când era elșev de liceu și purta numele Tatălui său, Sigismund Lenghel, nu pe acela al Mamei, Sofia Colceriu - Culcer, adoptat oficial târziu, înainte de ...