Treceți la conținutul principal

Un comentariu la un profil al poetuluio Dimitrie Stelaru, scris de Patricia Lidia pe blogul Hyperliteratura


Un comentariu la un profil D. Stelaru, indicat de Adrian Onicescu, lizibil la legătura (nu vreau să scriu link)! care urmează: https://hyperliteratura.ro/dimitrie-stelaru-poetul-care-si…/
Se scrie în articol că o școală de artă la care Stelaru ar fi fost profesor nu a fost atestată. Precizări necesare.
Școala liberă de arte de la Sighișoara existat în anii 1945-1947, probabil doar în lunile de vară, a avut aprobări oficiale, angajați plătiți. Deci există scripte contabile, aprobări, state de funcțiuni, cu condiția să fie căutate în arhivele Ministerului culturi sau a celui echivalent în perioada respectivă. Inițiativa înființării ei aparține profesorul universitar și medicului Alexandru Victor Culcer, tatăț me. Are un model instituțional. Școala liberă de arte din Baia Mare, frecventată verile de Alexandru Culcer (de pe când era elșev de liceu și purta numele Tatălui său, Sigismund Lenghel, nu pe acela al Mamei, Sofia Colceriu - Culcer, adoptat oficial târziu, înainte de 1935, vezi Monitorul oficial).
Școala Liberă a existat și datorită sprijinului lui N. D. Cocea, scriitorul, care avea o reședință secundară la Sighișoara  și era în grațiile comuniștilor în anii de după război. Profesorii acestei Școli erau toți din București, pictorul Sorin Ionescu (emigrat în Elveția), pictorița și graficiana Mariana Petrașcu-Riegler, sculptorul Ion Vlad (emigrat și mort în Franța, la Nisa, autorul celebrei statui Eminescu de lângă Biserica Române din Paris, de pe strada Jean de de Beauvais),  poetul Dimitrie Stelaru (Popescu). Zis în glumă Ceparu (poreclă dată în casa Culcer, pe strada Vlad Țepeș, nr. 25, unde Stelaru era găzduit, fiindcă mânca multă ceapă la masa oferită de mecena, Alexandru Culcer.) În arhiva familiei Culcer (donată Bibliotecii centrale universitare din Cluj-Napoca) se află desene de Ion Vlad, tușuri colorate de Mariana Petrașcu-Riegler, un poem pentru copii scris de D. Stelaru, pentru Dan Culcer, și ilustrat de Ion Vlad (referințe au fost publicate de Dan C. în revista Vatra, pe când era redactor),
Exista și o activitate teatrală de amatori la Sighișoara, au rămas fotografii, cu spectacole în Grădin de vară, fostă a familie Miselbacher, comercianți importanți din Sighjișoara. Pe vremea aceea se practica depistarea de talente în cadrul politicii culturale comuniste, se mergea în sate, în întreprinderi pentru a căuta și încuraja talente din rândurile celor defavorizațâi social, a-i îndemna ță facă stuidii de specialitate. Au fost multe rateuri, amatorii nu au devenit decât rareori profesioniști importanți, dincolo de talentul nativ s-ar fi cerut inteligență, acumularea de cultură.
La fel se recrutau scriitorii, ziariștii pentru Școala de literatră Eminescu de la București, din care au ieșit atâția scriitori câti au intrat, vorba lui Sadoveanu. Restul erau ratați. Există cărți apărute după 1990 pe tema acestui experiment social-cultural.
Îi mulțumesc lui Adrian Onicescu (pe Facebook) că a scotocit prin Internet și a relansat informații despre Stelaru. Mi-a permis astfel să scriu rândurile acestea, pentru a autentifica declarațiile lui Dimitriie Stelaru, mai puțin mitoman decât i s-a dus buhul.
Dan Culcer, 9 februarie 2018, Elancourt, Franța, dan.culcer@gmail.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.