Un comentariu la un profil al poetuluio Dimitrie Stelaru, scris de Patricia Lidia pe blogul Hyperliteratura

Un comentariu la un profil D. Stelaru, indicat de Adrian Onicescu, lizibil la legătura (nu vreau să scriu link)! care urmează: https://hyperliteratura.ro/dimitrie-stelaru-poetul-care-si…/
Se scrie în articol că o școală de artă la care Stelaru ar fi fost profesor nu a fost atestată. Precizări necesare.
Școala liberă de arte de la Sighișoara existat în anii 1945-1947, probabil doar în lunile de vară, a avut aprobări oficiale, angajați plătiți. Deci există scripte contabile, aprobări, state de funcțiuni, cu condiția să fie căutate în arhivele Ministerului culturi sau a celui echivalent în perioada respectivă. Inițiativa înființării ei aparține profesorul universitar și medicului Alexandru Victor Culcer, tatăț me. Are un model instituțional. Școala liberă de arte din Baia Mare, frecventată verile de Alexandru Culcer (de pe când era elșev de liceu și purta numele Tatălui său, Sigismund Lenghel, nu pe acela al Mamei, Sofia Colceriu - Culcer, adoptat oficial târziu, înainte de 1935, vezi Monitorul oficial).
Școala Liberă a existat și datorită sprijinului lui N. D. Cocea, scriitorul, care avea o reședință secundară la Sighișoara  și era în grațiile comuniștilor în anii de după război. Profesorii acestei Școli erau toți din București, pictorul Sorin Ionescu (emigrat în Elveția), pictorița și graficiana Mariana Petrașcu-Riegler, sculptorul Ion Vlad (emigrat și mort în Franța, la Nisa, autorul celebrei statui Eminescu de lângă Biserica Române din Paris, de pe strada Jean de de Beauvais),  poetul Dimitrie Stelaru (Popescu). Zis în glumă Ceparu (poreclă dată în casa Culcer, pe strada Vlad Țepeș, nr. 25, unde Stelaru era găzduit, fiindcă mânca multă ceapă la masa oferită de mecena, Alexandru Culcer.) În arhiva familiei Culcer (donată Bibliotecii centrale universitare din Cluj-Napoca) se află desene de Ion Vlad, tușuri colorate de Mariana Petrașcu-Riegler, un poem pentru copii scris de D. Stelaru, pentru Dan Culcer, și ilustrat de Ion Vlad (referințe au fost publicate de Dan C. în revista Vatra, pe când era redactor),
Exista și o activitate teatrală de amatori la Sighișoara, au rămas fotografii, cu spectacole în Grădin de vară, fostă a familie Miselbacher, comercianți importanți din Sighjișoara. Pe vremea aceea se practica depistarea de talente în cadrul politicii culturale comuniste, se mergea în sate, în întreprinderi pentru a căuta și încuraja talente din rândurile celor defavorizațâi social, a-i îndemna ță facă stuidii de specialitate. Au fost multe rateuri, amatorii nu au devenit decât rareori profesioniști importanți, dincolo de talentul nativ s-ar fi cerut inteligență, acumularea de cultură.
La fel se recrutau scriitorii, ziariștii pentru Școala de literatră Eminescu de la București, din care au ieșit atâția scriitori câti au intrat, vorba lui Sadoveanu. Restul erau ratați. Există cărți apărute după 1990 pe tema acestui experiment social-cultural.
Îi mulțumesc lui Adrian Onicescu (pe Facebook) că a scotocit prin Internet și a relansat informații despre Stelaru. Mi-a permis astfel să scriu rândurile acestea, pentru a autentifica declarațiile lui Dimitriie Stelaru, mai puțin mitoman decât i s-a dus buhul.
Dan Culcer, 9 februarie 2018, Elancourt, Franța, dan.culcer@gmail.com