Treceți la conținutul principal

Pe marginea unor mișcări de stradă la Florența

Pe marginea unor mișcări de stradă la Florența
Privesc pe ecranul unui televizor în Franța o «bandă de senegalezi» care înaintează ca un tăvălug pe o stradă centrală din Florența distrugând tot ce le stă în cale, tot ce se poate distruge.
O întrebare simplă, totuși. Ce caută niște senegalezi în Italia? Chiar dacă ar fi zonă de război, nu Italia este implicată ca țintă a migrației, ci Franța. Se miră cineva că vin africani și orientalii mijlocii? în Auropa (sic!). 
Normal, li se instalează releuri de televiziune, au acces la televiziunea prin satelit, privesc emisiuni care le arată cât de bine trăim în Europa. Li se dă ocazia să parieze pe cursele de cai din Franța. Li se vorbește despre drepturilel omului și despre tradiția franceză de protectia a azilanților. 
Își distrug actele și plătesc sume uneori imense unor călăuze pentru a ajunge pe acest continent incontinent. Uneori călăuzele se dovedesc a fi de fapt neguțători de sclavi, care îi exploatează fără milă pe cei cărora le oferiseră drogul visului, a sucesului ca la televiziune. Cu sumele plătite călăuzelor migranții ar putea crea intreprinderi locale, gospodării, pentru un regim de autosuficiență, prin microcredite, de pildă. Dar minciuna, propaganda, manipularea, invidia, speranța de mai bine, disperarea în fața răului endemic din patriile lor, îi fac pe acești oameni tineri să fugă cu orice risc.
Dar se poartă ca niște elefanți în prăvălia cu porțelan. De ce ar face altfel, nu e civilizația și orașul lor? Ar putea chiar da foc, incendia aceste cetăți străine, așa cum au făcut strămoșii celor din Europa când au plecat înarmați să pună mâna pe resursele locale și să-și exporte egocentrici modelul lor de viață, în cruciadele orientale sau în colonii. Iar poate curând senegalezii vor reveni pentru a fi angajați pe salarii de mizerie ca să reconstruiască învechitul oraș al Renașterii. Înainte sau după incendiu? Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.