Treceți la conținutul principal

Pe marginea unor mișcări de stradă la Florența

Pe marginea unor mișcări de stradă la Florența
Privesc pe ecranul unui televizor în Franța o «bandă de senegalezi» care înaintează ca un tăvălug pe o stradă centrală din Florența distrugând tot ce le stă în cale, tot ce se poate distruge.
O întrebare simplă, totuși. Ce caută niște senegalezi în Italia? Chiar dacă ar fi zonă de război, nu Italia este implicată ca țintă a migrației, ci Franța. Se miră cineva că vin africani și orientalii mijlocii? în Auropa (sic!). 
Normal, li se instalează releuri de televiziune, au acces la televiziunea prin satelit, privesc emisiuni care le arată cât de bine trăim în Europa. Li se dă ocazia să parieze pe cursele de cai din Franța. Li se vorbește despre drepturilel omului și despre tradiția franceză de protectia a azilanților. 
Își distrug actele și plătesc sume uneori imense unor călăuze pentru a ajunge pe acest continent incontinent. Uneori călăuzele se dovedesc a fi de fapt neguțători de sclavi, care îi exploatează fără milă pe cei cărora le oferiseră drogul visului, a sucesului ca la televiziune. Cu sumele plătite călăuzelor migranții ar putea crea intreprinderi locale, gospodării, pentru un regim de autosuficiență, prin microcredite, de pildă. Dar minciuna, propaganda, manipularea, invidia, speranța de mai bine, disperarea în fața răului endemic din patriile lor, îi fac pe acești oameni tineri să fugă cu orice risc.
Dar se poartă ca niște elefanți în prăvălia cu porțelan. De ce ar face altfel, nu e civilizația și orașul lor? Ar putea chiar da foc, incendia aceste cetăți străine, așa cum au făcut strămoșii celor din Europa când au plecat înarmați să pună mâna pe resursele locale și să-și exporte egocentrici modelul lor de viață, în cruciadele orientale sau în colonii. Iar poate curând senegalezii vor reveni pentru a fi angajați pe salarii de mizerie ca să reconstruiască învechitul oraș al Renașterii. Înainte sau după incendiu? Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.