Treceți la conținutul principal

Dedicația lui Ioan Radin Peianov, traducătorul lui Daniil Harms pentru Dan Culcer, prefațatorul traducerii de la Editura Junimea, 1983.


În amintirea prietenului și colegului meu, prozatorul, traducătorul Ioan Radin-Peianov, singurul om pe care l-am văzut trântind de pământ o sticlă de vodcă din care eu refuzasem să beau, în ciuda invitației sale ultimative. Sticla s-a făcut țăndări și toți microbii de pe asfalt vor fi pierit înecați și cântând. 
Dedicația lui Ioan Radin Peianov, traducătorul lui Daniil Harms pentru Dan Culcer, prefațatorul traducerii de la Editura Junimea, 1983.
 Lui Daniil Culcer,
Care a promis că va scrie o prefață la Daniil Harms. Ba chiar a zis într-o zi că s-a apucat s-o scrie. Și a tot scris la ea.
Treaba asta dura însă deja de atâta timp încât am început să gândesc.
Că, adică, de ce n-o termină odată? Cred că până la urmă nici n-o s-o mai scrie! Deși, s-ar putea ca totuși s-o scrie. Dacă nu cumva s-o fi plictisit pe parcurs. Precis, așa o să fie: n-o s-o mai termine niciodată. În afară de cazul că până la urmă o s-o dea gata într-o bună zi. Da, dar parcă poți să știi?
De atunci a tot scris el la prefață și a tot scris și a scris, și poate că și acum încă mai tot scrie la ea. Dacă nu cumva cartea o fi apărut între timp!
Ioan Radin
ianuarie 1983

Prima zi de difuzare:  27 ianuarie 1983, ora 18, la Libăria Universală din Târgu Mureș.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.