Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Azi am trimis editorului în fine cartea mea, Cenzură și ideologie în comunismul real . 1130 de pagini format A4. Mă pot apuca de altceva. Lucrul la ea m-a învățat, prin scufundarea în arhive, câte ceva despre partea ascunsă a vieților noastre. Era păcat să trec alături de lumea asta plină de frică, de lașități și demisii, a sufletelor de slugoi. Sper să ajung să o văd tipărită și să-mi rămână timp să termin cartea de proza la care gîndesc de atâția ani. Roman sau ce va ieși din ea, nu știu. Dar va fi vorba de răscruci. De când am donat mare parte din biblioteca mea, Bibliotecii Centrale Unibersitare din Cluj, trăiesc cu neliniștea lipsei unor cărți pe care le aveam la îndemână și de care aș mai avea nevoie până la moarte. Internetul mi-a ridicat o parte din povară. Cărți despre a căror existență nu aș fi aflat niciodată se află acum disponbile. Mi-am cumpărat un lector de e-cărți. Mă însoțește când plec la drum cu trenul. Că biblioteca mea se află integrată într-o bibliotecă mai mare...

Libertate, suveranitate, identitate. Trei cuvinte care pot fi valorile programatice ale unui partid național. Întrebarea mea este : în condițiile lumii acesteia, aceste principii directoare pot fi altceva decât vorbe goale, slogane pentru naivi?

«Le Bonheur regne sur Terre. Qui en doute est malade Qui este malade est soigné Qui est incurable est executé. » Robert Silverberg,  Les Monades urbaines Teoria complotului, explicație coerentă pentru feonomene coerente Când știm sau vedem cum am fost mințiți în mai toate cazurile de conflicte armate recente (Kossovo, Irak, Ucraina, Yugoslavia), când știm ce rol au serviciile de propagandă, de presă, de spionaj și contra-spionaj, militare sau »civile», industriale, comerciale în toate întâmplările lumii, când știm cum sunt ele folosite și cum colaborează ele cu marile grupuri bancare și comerciale ale lumii, cu toate oligarhiile transetnice pentru a șterge granițele și a-și transfera veniturile de mii de miliarde, fără a plăti impozite locale, atunci teoriile complotului, în circulație pe niște biete bloguri supravegheate și monitorizate de programe informatice speciale, concepute pentru a ne intra în minți și în intimități, mi se pare niște naive teze sau proteze al...

Maria Banuș : pe marginea decernării Premiului Herder (Extras din opera postumă   Maria Banuş,  Însemnările mele , ediţie îngrijită de Geo Şerban – fragmente din Volumul II. 1945-1999) «Ah, seara aia de poezie! Manevrele lui Sorescu, nu vroia s ă vină, să se compromită la o seară oficială în împrejurări de mare încordare Ceauşescu-Mitterand. A lansat zvonul că e ameninţat cu moartea, că nu i se da plecarea. (Alain Bosquet: „N-am nici un motiv să nu-I cred pe prietenul meu, Sorescu".). M.C. Bauchart: Am vorbit cu ambasada noastră. Avea şi viza română şi cea franceză. C âteva zile mai târziu se afla în Olanda, la o şedinţă internaţională P.E.N. Club şi, imediat după, în Franţa. [...]  Mi-am recitit ieri vechi manuscrise: '83, '84, '87, '88. Notez mai ales în stări de criză, de deprimare. Echitabil faţă de soartă, ar fi să notez şi în perioade care mi-au adus bucurii - 1989, premiul Herder. Prin '87-'88, mult timp consacrat materialului documentar ce mi...

Recitesc volumul de documente Cazul «Artur» și exilul românesc . Editura Pro Historia, București, 2006, din colecția de Documente publicată de INMER (Institutul pentru memoria exilului românesc), cu Un cuvânt înainte al editoarei Delia Roxana Cornea, care a colaborat cu arhivistul Dumitru Dobre. Prima mea lectură, la apariția din 2006, a fost marcată de mirare și de puseuri de indignare. Acum cred că lectura indignată și moralizatoare a acestor documente excepționale nu corespunde conținutului, este inadecvată, chiar prostească.  Pot dovedi prin citate din presa din România că aceasta a fost lectura dominantă.  Notele informative ale lui Ion Caraion și rapoartele, comentariile ofițerilor de informații, merită o atenție deosebită. E necesară extragerea și verificarea informațiilor incluse prin alte surse accesibile, dosarele altor persoane urmărite de Securitate. Mai ales atunci când cei care este vorba sunt la rîndul lor informatori mai mult sau mai puțin docili și harnic...

APA TRECE, PIETRELE RĂMÂN a fost titlul unei rubrici pe care am susținut-o aproape un an la Vatra . Până când am provocat, din naivitate, un soi de coaliție internă în redacție, în urma căreia mi s-a interzis să semnez două texte în același număr. Dacă ar fi fost doar o chestiune de echilbru, puteam menține rubrica sub pseudonim, doar cu era vorba de critică literară. Nimeni nu a discutat despre conținutul rubricii, ceea ce dovdește că era vorba de o pedeapsă pentru opoziția mea la numirea unui coleg și prieten într-o funcție pe care nu o stăpânea (cea de secretar de redacție). Opoziția mea a fost luată totuși în seamă, devreme ce funcția ce i s-a încredințat lui Mihai Sin echivala cu cea de redactor-șef adjunct.  Iată ce scriam la un moment dat : « Există o conştiinţă a istoriei, o conştiinţă istorică dar există şi conştiinţa istoricului, fără de care istoriografia nu s-ar deosebi cu nimic de grafia partizană a cronicarilor îndatoraţi uneia sau alteia dintre partidele boiereşti ...

Cred oare că aș putea «me vider de mon sang mais pas de mon encre» ? Nu sunt sigur că scrisul are valoarea vieții.