Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

Revoluția manipulării sau manipularea Revoluției?

Revoluția manipulării sau manipularea Revoluției? Textele de mai jos nu spun mai nimic nou. Le rețin pentru caracterul lor de mărturie istorică directă. Am fost eu însumi la București o lună mai târziu și umblând prin Piața palatului mă minunam că nu există gemuri sparte la CC al PCR, nici impacturi serioase de gloanțe pe pereții clădirii deși, teoretic, se trăgea spre aceasta iar emanații din balcon ar fi fost cică în primejdie. Am scris însemnări de călătorie pe această temă și ele fost publicate în 1990.  Este uimitor că Dinescu se face că nu știe ce-a fost, ca și cum ar fi aflat despre simulatoare acum, în 2017, când despre aceste aparate se scrie deja în presa din ianuarie 1990. Ne ia de proști, fiindcă vrea să dea impresia că el nu ar fi un emanat. A făcut parte dintre cei aleși pentru a juca roluri diverse în scenariul scris de alții. Aici e durerea lui Dinescu. Nu el a scris scenariul. Dar poate face un film după cel scris. Că Revoluție nu a fost. O răscoală p

Rescrierea generală a istoriei unor națiuni continuă

Rescrierea generală a istoriei unor națiuni continuă prin decontextualizare și prin impunerea «gândirii» politice corecte. Destructurarea națiunilor europene continuă. Cine sunt inițiatorii și beneficiarii acestei ideologii? Autorii acestui ghid (evrei după nume) reprezintă oare ideologia unei comunități din cele mai rasiste și închise? Sau dimpotrivă, după principiul fitilului aprins la ambele capete, scrierea lor este una antirasistă în numele unei ideologii transetnice, globaliste, cosmopolite, internaționaliste, poate chiar comuniste? O dilemă? Nu. După informațiile găsite pe Internet, din sursele autentice produse chiar de autori, ei sunt parte dintr-o mișcare de refondare a stângii în Franța. « Ensemble ! C’est parti ! Depuis des mois, le processus de fusion est engagé et les 23 et 24 novembre 2013, lors d’Assises nationales, il s’est concrétisé. Quatre composantes du Front de Gauche (La Fédération pour une alternative sociale et écologique [i] , les Alternatifs [ii] ,  Conv

La aniversarea unei turnătoare entuziaste, Mara Nicoară

Azi consemnez, după calendarul colegului Ion Lazu, aniversarea Marei Nicoară, poetesă și javră. Născută la 3 decembrie 1948, împlinește deci azi 69 de ani. O bătrânică respectabilă pentru copiii și nepoții eventuali. Sper ca nota mea să-i ajungă sub ochelari. Doresc să amintesc uitucilor, și să nu uit nici eu, că Mara Nicoară a fost o foarte activă informatoare a Securității în perioada dintre 1971 și până după moartea lui Marin Preda. Poate și după aceea, dar nu am probe. Prezența Marei Nicoară la Casa de creație de la Mogoșoaia pe o lungă perioadă se explică prin faptul că era în misiune. Era plătită pentru a  provoca și turna și o făcea cu plăcere și eficiență. O știu din dosarul meu de urmărire informativă, care poate fi citit  pe Internet, ca și din dosarul de rețea al Marei Nicoară, lizibil la CNSAS. Alți scriitori erau acolo ca să scrie, mulți doar ca să chefuiască și să «reguleze». Unii le făceau pe toate.  Marin Preda era acolo mai ales ca să scrie și ca să moară. Dan Culcer

Problemele majore ale majorității

Revista Dilema veche scoate un număr tematic intitulat Problemele majore ale minorităților . Dau mai jos introducerea dosarului, semnată de Matei Martin. O revistă serioasă (nu Dilema Veche) ar putea dedica un număr special temei formulate astfel : Problemele majore ale majorității. Ce-ar fi să cugetăm împreună pentru a face o listă cu aceste probleme? Dan C. România sărbătoreşte, anul viitor, Centenarul Marii Uniri. E un moment aniversar, festiv, dar şi un prilej de reflecţie: Ce ne uneşte? Ce ne facem să ne simţim români? Ce mai înseamnă, azi, identitate naţională? Şi cum va arăta România peste încă o sută de ani? Dilema veche lansează o serie de Dosare consacrate Centenarului. Primul Dosar – cel de faţă – urmăreşte chestiunea minorităţilor naţionale. Nu e o alegere întîmplătoare. Căci – să ne amintim – chestiunea relaţiilor dintre românii majoritari şi celelalte etnii aflate pe teritoriul României Mari a provocat încă de la început tensiuni şi îngrijorări. Dacă des

Umorul negru la românii din 2017

Planul P Să zicem că ești un cetățean în vârstă și nu mai poți să te îngrijești singur, iar guvernul zice că nu mai există nici un loc disponibil la azil pentru tine. Deci, ce te faci? Optezi pentru „Planul P de Îngrijire Medicală”. Acest plan oferă fiecărei persoane peste 75 de ani un pistol (Planul P) și un cartuș. Primești autorizație să împuști un politician inutil. Acest lucru înseamnă că, pentru tot restul vieții, vei merge la o închisoare, unde vei primi trei mese pe zi, o locuință, încălzire centrală și aer condiționat, televiziune prin cablu, bibliotecă și toată îngrijirea medicală de care ai nevoie. Ai nevoie de o nouă dantură? Nici o problemă. Ochelari noi? S-a rezolvat. Îți trebuie o proteză auditivă, proteză de șold, de genunchi, transplant de rinichi, de plămâni, de inimă, sau operație de schimbare de sex? Totul este decontat. Ca bonus suplimentar, copiii pot veni să te viziteze cel puțin la fel de des ca în prezent! Și cine plătește toate acestea?

Dan Culcer. Introducere la Jurnalul unui vulcanolog, 1986

Cuprinsul acestui caiet ar putea fi intitulat În așteptare. Este perioada în care, după plecarea spre Franța a Mariei Culcer Mailat, dimpreună cu Tudor Pricop (fiul ei din prima căsătorie) și Bogdana Culcer (fiica mea cea mică, din căsătoria mea cu Silvia Marcu), așteptăm momentul prielnic pentru a anunța decizia luată anterior, de plecare definitivă din România a întregii noastre familii, de expatriere adică, după o pregătire discretă a acestei desțărări decise, dar traumatizante pentru toți cei implicați. Partea cea mai delicată a acestor însemnări de jurnal este constituită de transcrierea unor scrisori dintr-o corespondență privată între Maria Mailat și Dan Culcer. Sunt pagini care descriu brut destrămarea căsniciei lor. Ce mă determină să dau publicității aceste segmente cu un caracter intim, chiar intimist, în orice caz marcate de o doză masivă de narcisism și de oarecare Insolență confesivă? Unii ar putea zice că e o dorință de a mă prezenta ca o victimă a unei femei care a deci

O combinație toxică de nombrilism, de oportunism politic și, eventual, economic, de frică sau precauție lașă

Consemnez dezamăgirea mea, ba chiar revolta față de lipsa de reacție a presei culturale în raport cu evenimentul care ar fi trebuit să fie inițiativa revistei Vatra , publicarea postumă rapidă a fragmentului de roman inedit, Odesa , de Radu Mareș. Îmi explic tăcerea printr-o combinație toxică de nombrilism, de oportunism politic și, eventual, economic, de frică sau precauție lașă, în raport cu violentele incursiuni punitive ale agenției de intimidare ideologică, care se numește Institutul Wiesel, în frunte cu mercenarul Alexandru Florian. Cum s-ar putea explica altfel tăcerea revistei Observatorul cultural , care l-a sprijinit și premiat pe Radu Mareș, dar unde interesele editorului, cabinetul avocațial Mușat și Asociații, sunt reprezentate cu brio de combinațiile bizare și echilibristica lui Carmen Mușat, între susținerea clasicizatei pseudo-avangarde literare evreiești, prin Michael Finkenthal et comp., promovarea prozei lui Gheorghe Crăciun, publicistica și cercetările

O greșeală de corectură, ignoranță sau dezinformare?

Găsesc într-un articol de ziar semnat de Lenuța RUSU , la 23 august 2016, în Crai nou , publicat sub titlul Evreii din Fălticeni în timpul Primului Război Mondial (I) o frază bizară. Sper că e doar o greșeală de corectură. Sunt responsabili autoarea sau/și corectorul? « Foarte importantă a fost propaganda făcută peste hotare, prin intelectualii evrei: Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Vasile Lucaciu. Trebuie amintit şi impactul pe care l-au avut articolele scrise de ziariştii evrei Emil D. Fagure şi Albert Honigman în „La Roumanie”.»   Se înțelege, deci, că Take Ionescu, Nicolae Titulescu și Vasile Lucaciu ar fi fost evrei. Nu ar fi un păcat capital. Dar este o inexactitate istorică, dacă nu este și o dezinformare. Vasile Lucaciu a fost un ardelean greco-catolic. Despre ceilalți, oameni politici români arhicunoscuți, ce să mai zic!? Am trimis azi redacției un mesaj : «Clarificați, vă rog chiar dacă articolul e vechi. El rămâne disponibil pe Internet și e păcat pentru ima

Nu vă lăsați ! Nu sunteți singur.

Scrisoare deschisă trimisă Academicianului român Ioan Aurel Pop Nu vă lăsați ! Nu sunteți singur. Stimate Domnule Ioan Aurel Pop, Am citit câteva dintre cărțile Dv., am deci căderea ca lector profesionist, e drept nu ideolog sau istoric ci critic literar, să afirm că le consider manifestările intelectuale și morale ale unui patriot autentic. Această linie morală și profesională ați continuat-o prin redactarea și publicarea Apelului, care a fost semnat de o seamă de academicieni, colegi cu Dv. în acest for de intelectualitate, de expertiză profesională din care faceți parte. Contestațiile pe care le-a produs Apelul vin, mai ales, din partea unor persoane și grupuri de interese care sunt, așa cum au dovedit-o prin chiar activitatea lor publică și subterană, dușmanii națiunii române. Rezervele și retractările vin din partea unor inși cărora le este frică de gura lumii și de propaganda difuzată pe canalele unei prese cumpărate sau vândute. Vă rog să primiți expre

De ce POPOR ROMÂN, N-AI PROTESTAT ?

În România post-ceaușistă, de fiecare dată când mulțimea a ieșit în stradă înfruntând (sau nu !) riscuri grave pentru integrritatea corporală sau mentală a indivizilor, ar fi trebuit să ne repetăm, precum fac teoretic ziariștii profesioniști, atunci când relatează un eveniment de aceste gen : Unde, când, cum, cine și pentru ce, în folosul cui au ieșit oamenii (români sau neromâni) să protesteze în stradă ? La finele lui ianuarie 1990 eram la București, în Piața Victoriei. Am văzut o masă de oameni, care păreau cu toții mineri abea ieșiți din șut, îmbrăcați în haine profesionale murdare, cu căști profesionale murdare, cu lămpașuri în frunte, cu cizme de cauciuc murdare de noroiul din galerii. Veniseră, chipurile, în mod spontan, la îndemnul conștiinței lor de clasă muncitoare, de proletari responsabili cu apărarea democrației, să protesteze contra loviturii de stat a unei opoziții care se organiza cu greu, strivită de mașina de război și propagandă a comuniștilor deveniți peste noapte

Majoritățile (masele) sunt minorități (indivizi, grupuri mici) aglutinate sau în curs de aglutinare

Organismele simple (câteva celule aglutinate) sunt premisa și rezultatul colaborării celulelor ale căror membrane (izolante, vitale, individualizante) sunt sau devin semi-permeabile, asigurând schimburi de materii celulare. Aglutinarea organismelor simple (frecvente deci majoritare ) produce comunități a căror biologie/ideologie este comunitarismul, adică gruparea pe afinități bazate pe criterii diverse. Societatea omenească a depășit demult această funcționare simplă. Dar nu și-a uitat propria istorie, adică filogenia care repetă ontogenia, ontologia. Resturnarea ierarhiei, adică a raporturilor de subordonare între majoritate și minoritate este un regres social și biologic., fiindcă impune ignorarea intereslor colective ale organismului social, de a cărro respect depinde până la urmă exustența, supraviețuirea fiecărei părți, deci supraviețuirea indivizilor. Rezolvarea problemelor complexe la nivel global depinde, trece prin rezolvarea problemelor simple la nivele global. Cu o sin

Sursa știrii despre statuia lui Lukacs - The Hungarian Free Press

The Hungarian Free Press is an English-language online newspaper offering informed opinion on current events in East/Central Europe. While we focus primarily on Hungarian political news, we also aim to explore broader regional trends, as well as diaspora-related issues. Our paper seeks to build on the longstanding tradition of free, democratic discourse in European coffee houses and aims to develop into a dynamic and energetic news source for inquisitive English readers interested in the political, cultural and economic pressures in Hungary, whilst offering succinct, pertinent information and insightful commentary on broader developments in this region. The Hungarian Free Press is a non-partisan news source, with all of our content (whether news pieces or op-eds) reflecting the following liberal democratic values: Social justice for all, and especially for those living on the margins of society; Cultural, linguistic and religious diversity, and a respect for individual c

«Radu Tudor» de la RFI și săpunul nazist

 Într-o emisiune a Radio France International, al cărui text se poate citi aici http://www.rfi.ro/politica-93343-roman-supravietuitor-holocaust-discurs-trump-goebbels ziaristul Radu Tudor (nume cu rezonanțe de pseudonim de la Europa Liberă, de pe vremuri) publică declarațiile unui bătrân evreu din Sighet, locuitor în Statele Unite, supraviețuitor. Abby Weiner declară: «M-am însurat, am avut copii, și la școală, când au început să vorbească despre Holocaust, fiul meu m-a declarat voluntar.  Așa am început să vorbesc. Am ajuns acum la o vârstă, 87 de ani, și-mi dau seama că n-am rămas prea mulți, noi supraviețuitorii, pentru a depune mărturie.  Vizitez universități, școli, biblioteci publice, alte locuri, pentru a descrie ce s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial. Dacă nu știi, se va repeta.  Te uiți la liderul de astăzi al Americii.  Când a ținut un discurs aici, în zona noastră, atâtea cuvinte în cod [NOTA Dan C. nu știu ce vrea să zică!] a folosit că mi-am adus aminte de Goebbe

România nu e amenințată de „glo­balizare“ și de o „corectitudine politică exa­gerată“ ?

«România nu e amenințată de „glo­balizare“ și de o „corectitudine politică exa­gerată“ și nici de „încercările de ero­dare“ obscure ale unității națiunii, de­nun­țate în Apel , ci de încercările vizibile ale unei oligarhii politice de a guverna în fo­los propriu, încercând să abuzeze de pu­te­rile conferite de alegeri pentru a se salva de pedeapsa legii. Nu istoricii, nu jur­na­liș­tii, nu scriitorii și artiștii nimicesc na­țiu­nea, ci corupția politică sau universitară, refuzul reformelor ori restaurația fățișă. De aceea, patriotismul se află în aceste zile în stradă și de partea străzii, și nu în au­la unei instituții osificate, nici măcar con­servatoare, ci devenite de-a dreptul re­ac­ționare.» (Andrei Cornea) Nu e prima dată că Andrei Cornea sare ca ars când se evocă în spațiul public, de altcineva decât sfătoșii săi colegi din GDS-ul vechi și nou, patriotismul. Acesta nu aparține, bineînțeles, academicienilor semnatari ai unui Apel recent, cum nu aparține nici lui And

Este oare patriotismul doar o misiune de camuflaj?

 E a două oară în săptămâna asta că am dezagreabila ocazie de a vedea cum funcționează mașina de propagandă instrumentată de Andrei Pleșu. Propagandistul inventează un caz de imbecilitate evidentă, pentru a i se opune în numele spiritului critic și pentru a induce opinia că această formă malignă de «patriotism» ar fi un fenomen «tipic» în România, pentru mentalitatea acelora care se revendică de la o astfel de atitudine civică, numită patriotism. Chiar dacă specimenul, care prilejuiește propagandistului această diatribă, există în realitate, chestiunea este secundară. Andrei Pleșu își bate joc de patriotism ridiculizând atitudinea însăși, în mod repatat, fiindcă nu ne dă, deși ar avea destul surse, exemple de patriotism real, dintre chiar beneficiarii burselor pe care le distribuie fundația sa, de persoane acționând exact așa cum o cere Andrei Pleșu, adică cu spirit critic, cu luciditate, fără «batiste pe țambal» dar constructiv. De ce nu le evocă, măcar în treacăt exis

Moda lepădării de sine se manifestă recurent

Moda lepădării de sine se manifestă recurent. În toate epocile istoriei românilor. A devenit «virală» după 1945, s-a stîmpărat din 1964 până prin 1980, a bântuit în vremea grea a crizei ceaușiste, mai ales printre emigranți, s-a calmat când românii s-au trezit revoluționari și a reapărut când propaganda globalizării, neocolonială, a privatizării obligatorii, însoțind distrugerea țesutului economic al României, a activat acuza "vinei colective" ( toți românii declarați responsabili de o politică care ar fi produs holocaust între 1940 și 1944). E o boală endemică, specifică românității ? Mă îndoiesc, deci exist. Ca român descendent din polonezi, care s-au stabilit pe Tisa înainte de 1600. Sau poate descndent din vlahi locuind pe teritoriul Poloniei actuale, a Ucrainei actuale, care se autoguvernau acum șase secole pe baza legii și tradiției numite « Jus walachicum»(vezi studiile istorucului Dimitrie Mototolescu) Publicarea versiunii franceze a acestui text import

Decizie NAZISTĂ la Budapesta: Statuia reputatului filosof György Lukács este mutată pe motivul că a fost marxist și evreu

  Decizie NAZISTĂ la Budapesta: Statuia reputatului filosof György Lukács este mutată pe motivul că a fost marxist și evreu Din titlul acestei știri se vede ce orientarea ideologică are ziarul România liberă acum. Din ceea ce uită să scrie autorul (redacția) se poate deduce același lucru, plus ignoranța sau neglijența autorului. Să afirmi că «Lukács a avut o influență covârșitoare în formarea doctrinară a Noii Drepte atât în Europa, cât și în Statele Unite»  este o prostie pur și simplu. E vorba, evident de Noua Stângă. Se ascunde sau uită că Lukacs, fiu de bancher evreu, revoltat probabil, ca alții, împotriva Tatălui, a fost comisar al culturii în guvernul revoluționar de la Budapesta  din 1918, al comunistului evreu Bela KUN, alias, desigur, Kohn. Că ulterior, același Lukacs, devenit mai puțin dogmatic decât fusese până în 1956, și-a orientat ideologia spre ceea ce se numea pe atunci «revizionism», nu-l scutește de caracterizarea de comunist dogmatic la începutul car

Nicolas Trifon. O notă despre Maximilien Rubel

L-am cunoscut foarte bine pe Maximilien Rubel, era un om de o onestitate intelectuala fara pereche. O mica precizare deci : Intradevar el s-a nascut "austriac" la Cernauti însa a devenit "român" înainte de a pleca în Franta si de a deveni "francez". De cultura germana, de o rara eruditie, el era un adevarat "citoyen du monde" si liber cugetator. Printre altele, mi-a povestit amuzat cum el a fost fara sa vrea la originea publicarii în Romania comunista a Insemnarilor lui Marx despre români (1964), carte cu puternic continut nu numai antitarist dar si antirusesc care a semnificat începutul national-comunismului românesc. Lucrând la Institutul de istorie sociala de la Amsterdam, a întâlnit un istoric român caruia i-a indicat documentele... Tot despre acest Institut, fondat si condus de un filozof anarhist olandez si gerat de "necomunisti", mi-a povestit cum la un moment dat s-a hotarât sa fie observati de aproape vizitatorii

Jules Verne, Castelul din Carpați, Victor Onișor și Alexandru Culcer.

 Pornind de la versiunea lui Victor Onișor a Castelului din Carpați , (unde traducătorul româniza toponimele francizate sau mascate de J. Verne) Alexandru Culcer a construit ipoteza unui contact direct cu România a marelui romanicer francez. A fost primul care a identificat sursa descrierilor peisajului românesc, prin intermediul lecturii din Elisee Reclus și a studierii unor fotografii făcut de un fotograf din Cluj, pe nume  Horvath, a ruinelor castelului Colț , fostă proprietate a familiei de nobili Cândea, maghiarizată Kendeffy. Ipoteza a fost dezvoltată de Simion Săveanu, care fără a uita că ideea i-a fost dată de Alexandru Culcer, (cred că îi citează undeva articolul din pre3sa clujeană) a scris o carte întreagă, avînd mijloacele de a cerceta și publica, căci lucra la revista Magazinul. Nu e o revendicare de prioritate ci o simplă precizare, pentru biograful tatălui meu, care sper să mai apuc să fiu. Ca sî nu uita a sublinia în câte domenii exterioare specializărilor sale, a înai

Unde-i hiba, Herr Pleșu?

Andrei Pleșu, despre care se zice că ar fi filosof, aruncă pe piața ideilor recente, post-moderne, o așa-zisă definiţie a lui Bernard Shaw: „Patriotismul e convingerea că ţara ta este superioară celorlalte, din cauză că tu te-ai născut acolo.”  Vom observa, elementar, că atitudinea patriotică nu impune cu necesitate ideea superiorității țării în care te-ai născut, față de oricare altă țară, eventual de preferință cea a vecinilor.   Pleșu folosește fraza lui Bernard Shaw în mod deliberat manipulatoriu, pentru a induce disprețul față de patriotism, pe care îl identifică cu un soi de nombrilism și cu un complex de superioritate, de care suferă în acest caz chiar Andrei Pleșu, cel care vrea să ne convingă că face parte dintr-o elită și că doar unui membru al elitei (care a făcut ceva pentru «țărișoară») i se poate permite eventual, să se declare patriot. În articolul pe care l-am publicat aici , Vasile Lechințan propune o replică de bun simț la acest delir de superioritate pleșesc. Mă î

Întrebări întârziate dar necesare

Preluăm un document de pe situl Procesulcomunismului.com pentru a pregăti terenul lansării unor întrebări, din păcate, pentru mine, rușinos de tardive, pe care le vreau totuși adresate unor cunoscuți intelectuali din România, unii români, alții evrei, unii dușmani, dușmănoși,  alții prieteni, prietenoși, alții (ca să le găsesc o scuză) naivi, naivoși, care au colaborat ori s-au lăsat colaborați cu /de Silviu Brucan, în cadrul Grupului de dialog social , în afara acestuia, au beneficiat de subvenții acordate de Fundația Soros, al cărui intermediar și longeviv selector a fost Silviu Brucan. Silviu Brucan, criminal ideologic, agent sub steag străin din 1945 și până la moarte, cu sau fără schimbarea steagului, plasator de stipendii și codoș.  Am de adresat câteva întrebări unui număr de intelectuali din România, a căror funcție socială ar fi, se zice, «luminarea poporului». Mă tem, că dincolo de aparențele luminoase, rolul real al multora dintre ei se identifică cu ceea ce li s-