Treceți la conținutul principal

Revoluția manipulării sau manipularea Revoluției?

Revoluția manipulării sau manipularea Revoluției?

Textele de mai jos nu spun mai nimic nou. Le rețin pentru caracterul lor de mărturie istorică directă. Am fost eu însumi la București o lună mai târziu și umblând prin Piața palatului mă minunam că nu există gemuri sparte la CC al PCR, nici impacturi serioase de gloanțe pe pereții clădirii deși, teoretic, se trăgea spre aceasta iar emanații din balcon ar fi fost cică în primejdie. Am scris însemnări de călătorie pe această temă și ele fost publicate în 1990. 
Este uimitor că Dinescu se face că nu știe ce-a fost, ca și cum ar fi aflat despre simulatoare acum, în 2017, când despre aceste aparate se scrie deja în presa din ianuarie 1990. Ne ia de proști, fiindcă vrea să dea impresia că el nu ar fi un emanat. A făcut parte dintre cei aleși pentru a juca roluri diverse în scenariul scris de alții. Aici e durerea lui Dinescu. Nu el a scris scenariul. Dar poate face un film după cel scris. Că Revoluție nu a fost. O răscoală populară întărâtată de propaganda serviciilor. Eu o numesc Zaveră. 
Cine-și mai amintește de miile de sate românești și maghiare care ar fi fost rase din ordinul lui Ceaușescu în Ardeal?  Genocid imaginar. Nimic. Zvon difuzat prin radio Europa Liberă și prin presa de stânga, gen Liberation, mai ales, care lăuda solidaritate occidentală prin operația Village Roumains. Tot acest ziar a publicat un interviu cu Dinescu, contribuind la legenda lui. De ce tocmai Liberation și nu vreun ziar burghez gen Figaro? Fiindcă făceau parte din plan. Nu securiștii noștri au scris scenariul. Storrytelling. Bluff. Unii mai cred și azi. Am verificat pe teren în Ardeal în ianuarie 1990. Nimic.
Dan Culcer

Octav Fulger
A nu, am fost si eu intre voi. Chiar exact intre voi doi. Acum că ne bucurăm sau vă doare, Revolutia a fost până in 21 Dec. miezul nopții când au spart Baricada. Mai apoi pe 22 seara cand „se trage din toate pozițiile” Revoluția era deja confiscata 100%. Pe domnul Dinescu ne-am dus sa-l luam de acasa, de pe Intrarea Bitoliei. Când am ajuns la TVR au permis accesul doar la 5 oameni, domnul Dinescu sper că-și amintește. Restul erau deja in Studioul 4… Cine stie cum au ajuns.
 Mai țineți minte că noi, cei ce nu am făcut parte din plan, la aprox. 40-50 min. am fost dați afara din Studioul 4 pe motiv că aparatele s-au încins?
Pt. conformitate mă gasiti pe fb Octav Fulger


Puiu
Eu am fost în Piața Palatului pe 22 decembrie când se trăgea. Ar fi trebuit să fie grămezi de cadavre! Nici măcar un rănit! Pe străzile laterale, care dau în Piața Palatului, s-a tras în doi soldați, de la fereastra unei vile. Soldații au fost duși la spital iar în apartamentul din care s-a tras, era o pereche în vârstă, uimită și mută!
Extras din comentariile http://www.catavencii.ro/editorial/poveste-de-craciun/

Home / Editorial / Poveste de Crăciun

Poveste de Crăciun


Singurele simulatoare ale Revoluției române de care s-a vorbit pînă mai ieri au fost Ion Caramitru și subsemnatul.
Noi am simulat la televizor că dictatorul a fugit. Noi ne-am prefăcut cînd am îndemnat populația să iasă în stradă.
Iacătă însă că, după îndelungi cercetări, Procuratura ne anunță că n-am fi fost unicii simulanți și că pe acoperișurile unor clădiri din București niște aparate cu foc la gura țevii se prefăceau și ele că trag în mulțime spre a induce „psihoza terorismului”.
Carevasăzică teroriștii n-au existat.
A existat numai o frumoasă psihoză produsă de sculele buclucașe din dotarea armatei:
– imitatoare de foc militar;
– imitatoare ale desantului de parașutiști;
– radio-electronice pentru prostirea radarului.
Bașca trei tentative de asasinare a lui nea Nicu cu ajutorul Dicționarului Limbii Române.
Mai mult decît atît, cică s-ar fi descoperit și sursa sunetului declanșator de panică din Piața Palatului, adică a Big Bang-ului prin care socialismul multilateral dezvoltat s-a făcut praf.
Din toată această poveste de Crăciun lipsesc băieții cu ochi albaștri, care, privind în acele zile de foc prin lunetele puștilor, au întrezărit mai devreme decît alții zorii capitalismului lui nea Ion.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.