Decizie NAZISTĂ la Budapesta: Statuia reputatului filosof György Lukács este mutată pe motivul că a fost marxist și evreu
Decizie NAZISTĂ la Budapesta: Statuia reputatului filosof György Lukács este mutată pe motivul că a fost marxist și evreu
Din titlul acestei știri se vede ce orientarea ideologică are ziarul România liberă acum. Din ceea ce uită să scrie autorul (redacția) se poate deduce același lucru, plus ignoranța sau neglijența autorului. Să afirmi că «Lukács a avut o influență covârșitoare în formarea doctrinară a Noii Drepte atât în Europa, cât și în Statele Unite» este o prostie pur și simplu. E vorba, evident de Noua Stângă.
Se ascunde sau uită că Lukacs, fiu de bancher evreu, revoltat probabil, ca alții, împotriva Tatălui, a fost comisar al culturii în guvernul revoluționar de la Budapesta din 1918, al comunistului evreu Bela KUN, alias, desigur, Kohn.
Că ulterior, același Lukacs, devenit mai puțin dogmatic decât fusese până în 1956, și-a orientat ideologia spre ceea ce se numea pe atunci «revizionism», nu-l scutește de caracterizarea de comunist dogmatic la începutul carierei de filosof și de militant revoluționar.
Am avut ocazia să discut cu ideologul Lukacs câteva ore, în scopul realizării unui interviu (pentru revista Amfiteatru, cerut de Ioan Alexandru, poetul pe atunci redactor al revistei), pe care până la urmă Lukacs mi l-a refuzat, înlocuit cu o discuție liberă despre utopie și despre România.
Atunci am aflat, de la el, că fusese arestat în noiembrie 1956, iarăși ca ministru al culturii unui guvern revoluționar și încă tot comunist, chiar dacă antisovietic, și păstrat în România, cu domiciliu forțat la Hotelul Cota 1400.
Când am vorbit cu el era supravegheat de poliția lui Kadar, dar publica în Germania. Locuința sa era pe Belgrad rakpart, un apartament de secolul al XIX-lea, pe perete cu o imensă bibliotecă și cu portretul lui Lenin. Admiratorii criminalului Lenin să se abțină să observe că asta dovedește că era un comunist autentic și anti-stalinist.
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
A se compara cele două versiuni (mghiară și românească) ale articolului Republica Maghiară a Consiliilor.
Din titlul acestei știri se vede ce orientarea ideologică are ziarul România liberă acum. Din ceea ce uită să scrie autorul (redacția) se poate deduce același lucru, plus ignoranța sau neglijența autorului. Să afirmi că «Lukács a avut o influență covârșitoare în formarea doctrinară a Noii Drepte atât în Europa, cât și în Statele Unite» este o prostie pur și simplu. E vorba, evident de Noua Stângă.
Se ascunde sau uită că Lukacs, fiu de bancher evreu, revoltat probabil, ca alții, împotriva Tatălui, a fost comisar al culturii în guvernul revoluționar de la Budapesta din 1918, al comunistului evreu Bela KUN, alias, desigur, Kohn.
Că ulterior, același Lukacs, devenit mai puțin dogmatic decât fusese până în 1956, și-a orientat ideologia spre ceea ce se numea pe atunci «revizionism», nu-l scutește de caracterizarea de comunist dogmatic la începutul carierei de filosof și de militant revoluționar.
Am avut ocazia să discut cu ideologul Lukacs câteva ore, în scopul realizării unui interviu (pentru revista Amfiteatru, cerut de Ioan Alexandru, poetul pe atunci redactor al revistei), pe care până la urmă Lukacs mi l-a refuzat, înlocuit cu o discuție liberă despre utopie și despre România.
Atunci am aflat, de la el, că fusese arestat în noiembrie 1956, iarăși ca ministru al culturii unui guvern revoluționar și încă tot comunist, chiar dacă antisovietic, și păstrat în România, cu domiciliu forțat la Hotelul Cota 1400.
Când am vorbit cu el era supravegheat de poliția lui Kadar, dar publica în Germania. Locuința sa era pe Belgrad rakpart, un apartament de secolul al XIX-lea, pe perete cu o imensă bibliotecă și cu portretul lui Lenin. Admiratorii criminalului Lenin să se abțină să observe că asta dovedește că era un comunist autentic și anti-stalinist.
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
A se compara cele două versiuni (mghiară și românească) ale articolului Republica Maghiară a Consiliilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu