Treceți la conținutul principal

O greșeală de corectură, ignoranță sau dezinformare?

Găsesc într-un articol de ziar semnat de Lenuța RUSU, la 23 august 2016, în , publicat sub titlul Evreii din Fălticeni în timpul Primului Război Mondial (I) o frază bizară. Sper că e doar o greșeală de corectură. Sunt responsabili autoarea sau/și corectorul?
« Foarte importantă a fost propaganda făcută peste hotare, prin intelectualii evrei: Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Vasile Lucaciu. Trebuie amintit şi impactul pe care l-au avut articolele scrise de ziariştii evrei Emil D. Fagure şi Albert Honigman în „La Roumanie”.» 

Se înțelege, deci, că Take Ionescu, Nicolae Titulescu și Vasile Lucaciu ar fi fost evrei. Nu ar fi un păcat capital. Dar este o inexactitate istorică, dacă nu este și o dezinformare. Vasile Lucaciu a fost un ardelean greco-catolic. Despre ceilalți, oameni politici români arhicunoscuți, ce să mai zic!?
Am trimis azi redacției un mesaj : «Clarificați, vă rog chiar dacă articolul e vechi. El rămâne disponibil pe Internet și e păcat pentru imaginea excelentului Dv. ziar, din care am extras recent o cronică foarte bine scrisă pe marginea romanului neterminat, Odesa lui Radu Mareș. »
Răspunsul a sosit rapid, corectura a fost inclusă. «Foarte importantă a fost propaganda făcută peste hotare, prin intelectualii: Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Vasile Lucaciu. Trebuie amintit şi impactul pe care l-au avut articolele scrise de ziariştii evrei Emil D. Fagure şi Albert Honigman în „La Roumanie”.»
Reacția promptă este semn bun pentru profesionalismul redacției. E clar că nu a fost o intenție de dezinformare. De altfel ziarul mi se pare de calitate și îl citesc cu regularitate, mai ales de când am aflat că Radu Mareș a colaborat și operele sale au fost comentate favorabil în paginile cotidianului sucevean.

Comentarii

  1. Mă bucur să vă regăsesc, dragă domnule Culcer! Felicitări pentru munca titanică de informare şi documentare a oaspeților virtuali ai articolelor domniei-voastre! Cu bucuria de a vă citi, Marilena

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...