Treceți la conținutul principal

Nicolas Trifon. O notă despre Maximilien Rubel

L-am cunoscut foarte bine pe Maximilien Rubel, era un om de o onestitate intelectuala fara pereche. O mica precizare deci : Intradevar el s-a nascut "austriac" la Cernauti însa a devenit "român" înainte de a pleca în Franta si de a deveni "francez". De cultura germana, de o rara eruditie, el era un adevarat "citoyen du monde" si liber cugetator.
Printre altele, mi-a povestit amuzat cum el a fost fara sa vrea la originea publicarii în Romania comunista a Insemnarilor lui Marx despre români (1964), carte cu puternic continut nu numai antitarist dar si antirusesc care a semnificat începutul national-comunismului românesc. Lucrând la Institutul de istorie sociala de la Amsterdam, a întâlnit un istoric român caruia i-a indicat documentele...
Tot despre acest Institut, fondat si condus de un filozof anarhist olandez si gerat de "necomunisti", mi-a povestit cum la un moment dat s-a hotarât sa fie observati de aproape vizitatorii comunisti, având în vedere ca s-au constat mai multe cazuri în care anumite documente rare, compromitatoare pentru miscarea comunista sovietica, au fost literalmente mâncate de cercetatori si universitari veniti din est sau prosovietici din Occident.
In fine, o ultima anecdota care sublineaza originalitatea pozitiei lui : când Partidul comunist francez a anuntat ca renunta la "dictatura proletariatului" el a scris o tribuna în Le Monde în care explica cum ceea ce a existat în tarile autoproclamate comuniste a fost dictatura asupra proletariatului si în nici un caz dictatura proletariatului. Din aceste motive, Maximilien Rubel era "une bête noire", în Franta din acea epoca dominata de comunisti si procomunisti.
Nicolas Trifon

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.