Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Revoluția manipulării sau manipularea Revoluției? Textele de mai jos nu spun mai nimic nou. Le rețin pentru caracterul lor de mărturie istorică directă. Am fost eu însumi la București o lună mai târziu și umblând prin Piața palatului mă minunam că nu există gemuri sparte la CC al PCR, nici impacturi serioase de gloanțe pe pereții clădirii deși, teoretic, se trăgea spre aceasta iar emanații din balcon ar fi fost cică în primejdie. Am scris însemnări de călătorie pe această temă și ele fost publicate în 1990.  Este uimitor că Dinescu se face că nu știe ce-a fost, ca și cum ar fi aflat despre simulatoare acum, în 2017, când despre aceste aparate se scrie deja în presa din ianuarie 1990. Ne ia de proști, fiindcă vrea să dea impresia că el nu ar fi un emanat. A făcut parte dintre cei aleși pentru a juca roluri diverse în scenariul scris de alții. Aici e durerea lui Dinescu. Nu el a scris scenariul. Dar poate face un film după cel scris. Că Revoluție nu a fost. O răscoa...

Rescrierea generală a istoriei unor națiuni continuă prin decontextualizare și prin impunerea «gândirii» politice corecte. Destructurarea națiunilor europene continuă. Cine sunt inițiatorii și beneficiarii acestei ideologii? Autorii acestui ghid (evrei după nume) reprezintă oare ideologia unei comunități din cele mai rasiste și închise? Sau dimpotrivă, după principiul fitilului aprins la ambele capete, scrierea lor este una antirasistă în numele unei ideologii transetnice, globaliste, cosmopolite, internaționaliste, poate chiar comuniste? O dilemă? Nu. După informațiile găsite pe Internet, din sursele autentice produse chiar de autori, ei sunt parte dintr-o mișcare de refondare a stângii în Franța. « Ensemble ! C’est parti ! Depuis des mois, le processus de fusion est engagé et les 23 et 24 novembre 2013, lors d’Assises nationales, il s’est concrétisé. Quatre composantes du Front de Gauche (La Fédération pour une alternative sociale et écologique [i] , les Alternatifs [ii...

Azi consemnez, după calendarul colegului Ion Lazu, aniversarea Marei Nicoară, poetesă și javră. Născută la 3 decembrie 1948, împlinește deci azi 69 de ani. O bătrânică respectabilă pentru copiii și nepoții eventuali. Sper ca nota mea să-i ajungă sub ochelari. Doresc să amintesc uitucilor, și să nu uit nici eu, că Mara Nicoară a fost o foarte activă informatoare a Securității în perioada dintre 1971 și până după moartea lui Marin Preda. Poate și după aceea, dar nu am probe. Prezența Marei Nicoară la Casa de creație de la Mogoșoaia pe o lungă perioadă se explică prin faptul că era în misiune. Era plătită pentru a  provoca și turna și o făcea cu plăcere și eficiență. O știu din dosarul meu de urmărire informativă, care poate fi citit  pe Internet, ca și din dosarul de rețea al Marei Nicoară, lizibil la CNSAS. Alți scriitori erau acolo ca să scrie, mulți doar ca să chefuiască și să «reguleze». Unii le făceau pe toate.  Marin Preda era acolo mai ales ca să scrie și ca să moar...

Revista Dilema veche scoate un număr tematic intitulat Problemele majore ale minorităților . Dau mai jos introducerea dosarului, semnată de Matei Martin. O revistă serioasă (nu Dilema Veche) ar putea dedica un număr special temei formulate astfel : Problemele majore ale majorității. Ce-ar fi să cugetăm împreună pentru a face o listă cu aceste probleme? Dan C. România sărbătoreşte, anul viitor, Centenarul Marii Uniri. E un moment aniversar, festiv, dar şi un prilej de reflecţie: Ce ne uneşte? Ce ne facem să ne simţim români? Ce mai înseamnă, azi, identitate naţională? Şi cum va arăta România peste încă o sută de ani? Dilema veche lansează o serie de Dosare consacrate Centenarului. Primul Dosar – cel de faţă – urmăreşte chestiunea minorităţilor naţionale. Nu e o alegere întîmplătoare. Căci – să ne amintim – chestiunea relaţiilor dintre românii majoritari şi celelalte etnii aflate pe teritoriul României Mari a provocat încă de la început tensiuni şi îngrijorări. Dacă des...

Planul P Să zicem că ești un cetățean în vârstă și nu mai poți să te îngrijești singur, iar guvernul zice că nu mai există nici un loc disponibil la azil pentru tine. Deci, ce te faci? Optezi pentru „Planul P de Îngrijire Medicală”. Acest plan oferă fiecărei persoane peste 75 de ani un pistol (Planul P) și un cartuș. Primești autorizație să împuști un politician inutil. Acest lucru înseamnă că, pentru tot restul vieții, vei merge la o închisoare, unde vei primi trei mese pe zi, o locuință, încălzire centrală și aer condiționat, televiziune prin cablu, bibliotecă și toată îngrijirea medicală de care ai nevoie. Ai nevoie de o nouă dantură? Nici o problemă. Ochelari noi? S-a rezolvat. Îți trebuie o proteză auditivă, proteză de șold, de genunchi, transplant de rinichi, de plămâni, de inimă, sau operație de schimbare de sex? Totul este decontat. Ca bonus suplimentar, copiii pot veni să te viziteze cel puțin la fel de des ca în prezent! Și cine plătește toate acestea?...

Cuprinsul acestui caiet ar putea fi intitulat În așteptare. Este perioada în care, după plecarea spre Franța a Mariei Culcer Mailat, dimpreună cu Tudor Pricop (fiul ei din prima căsătorie) și Bogdana Culcer (fiica mea cea mică, din căsătoria mea cu Silvia Marcu), așteptăm momentul prielnic pentru a anunța decizia luată anterior, de plecare definitivă din România a întregii noastre familii, de expatriere adică, după o pregătire discretă a acestei desțărări decise, dar traumatizante pentru toți cei implicați. Partea cea mai delicată a acestor însemnări de jurnal este constituită de transcrierea unor scrisori dintr-o corespondență privată între Maria Mailat și Dan Culcer. Sunt pagini care descriu brut destrămarea căsniciei lor. Ce mă determină să dau publicității aceste segmente cu un caracter intim, chiar intimist, în orice caz marcate de o doză masivă de narcisism și de oarecare Insolență confesivă? Unii ar putea zice că e o dorință de a mă prezenta ca o victimă a unei femei care a deci...

Consemnez dezamăgirea mea, ba chiar revolta față de lipsa de reacție a presei culturale în raport cu evenimentul care ar fi trebuit să fie inițiativa revistei Vatra , publicarea postumă rapidă a fragmentului de roman inedit, Odesa , de Radu Mareș. Îmi explic tăcerea printr-o combinație toxică de nombrilism, de oportunism politic și, eventual, economic, de frică sau precauție lașă, în raport cu violentele incursiuni punitive ale agenției de intimidare ideologică, care se numește Institutul Wiesel, în frunte cu mercenarul Alexandru Florian. Cum s-ar putea explica altfel tăcerea revistei Observatorul cultural , care l-a sprijinit și premiat pe Radu Mareș, dar unde interesele editorului, cabinetul avocațial Mușat și Asociații, sunt reprezentate cu brio de combinațiile bizare și echilibristica lui Carmen Mușat, între susținerea clasicizatei pseudo-avangarde literare evreiești, prin Michael Finkenthal et comp., promovarea prozei lui Gheorghe Crăciun, publicistica și cercetările...