Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

O nouă burghezie «compradoră», altfel spus o burghezie de «colaboraționiști» care ignoră interesele naționale ale românilor, în favoarea unor interese particulare, de grup sau gașcă, sau a unor interese străine, s-a format după 1990, atrasă de finanțările propuse de George Soros și de fundațiile sale de infiltrare. Soros este un  lup intrat în stână cu blana «democrației» și a «societății deschise» și a apărării minoritarilor de toată mâna (etniști, homosexuali etc) pe spinarea sură a animalului de pradă.  Am priceput acest lucru imediat după 1990 și am scris în acest sens. Speram ca intelectualii care beneficiau de finanțările Soros să știe a le folosi pentru interese colective românești. În loc de asta s-au lăsat impregnați de ideologia internaționalistă a liberalismului fără frontiere, ideologia imperialismului financiar trans-național iar cei mai șmecheri și-au extras mici averi personale. De fapt, au fost cumpărați mai toți pe nimic. Au devenit apoi repede ...

De-a râsu'-plânsu':   “Putin discută cu Medvedev: – Mitea, am hotărât: trebuie să bombardăm România! – S-o bombardăm naibii, domnule președinte. Cu ce să-ncepem? – Păi, Mitea, eu zic să-ncepem cu infrastructura, să le belim fabricile. Uite, de exemplu, asta de tractoare din Brașov. – S-a închis, și s-au închis toate, domnu’ președinte. – Păi, obiective nevralgice – de exemplu, Institutul ăsta de vaccinuri, Cantacuzino. – E închis de 10 ani, domnu’ președinte. – Spitalul de arși, că le-ar trebui în caz de război. – Și-așa ăla nu funcționează, domnu’ președinte. – Spitalul de copii din Timișoara să-l bombardăm! – Tocmai a fost restituit bulibașei Vișinel Cârpaci. – Să bombardăm Parlamentul! – O să se bucure tot poporul român că scapă de infractorii ăia. – Să le bombardăm cartierele de locuinţe, Primăverii, Rahovei, Ferentari! – În primul stau țeparii mari, parlamentarii şi securiştii, în ultimele două, hoții de buzunare. De ce să le rezolvăm noi problemele interne? – ...

„Cât de liberă este presa din România?“ Singurii care nu l-au iertat de întrebări indiscrete pe Nicolae Ceauşescu au fost jurnaliştii din cea mai mare democraţie a lumii. La dejunul oferit în cinstea oaspetelui la Clubul Naţional al Presei din Washington, la care au participat 200 de ziarişti din SUA, preşedintele statutului comunist a fost nevoit să atingă probleme sensibile: despre situaţia evreilor şi libertatea presei. Ceauşescu a fost întrebat de ce limitează România emigrarea evreilor şi dacă se ia în calcul propunerea unui senator american, care era de acord să voteze acordarea clauzei naţiunii celei mai favoriate în funcţie de facilitarea plecării evreilor din ţară. În răspuns, Ceauşescu a subliniat că este vorba despre două întrebări, că nu există o limitare a emigrării evreilor care vor să plece din România. „Acestă «limitare» este determinată de faptul că numărul evreilor care cer să plece devine tot mai mic. (…) Mi-e teamă să nu se propună vreun amendament pentru a accepta...

Mi s-a trimis prin mel (mesaj electronic) recenzia cărții unui istoriograf evreu, specialist recuperator, Robert Levy. Nu am aflat cine este autorul recenziei. Am mai citit comentarii pe marginea cărții, inclusiv sub pana măiastră a prozatorului evreu din România, Norman Manea, în două numere ale Observatorului cultural . Regizorul, evreu din România, Radu Gabrea, a făcut un documentar pe marginea aceluiași subiect. Ce stă la baza resuscitării personajului, de un prozator, de un cineast și de un istoric ? Un interes normal intracomunitar sau o procedură de remistificare a istoriei, din care Tovarășa Ana va ieși nu doar o victimă a antisemitismului larvar al comunistului român Gh.Gheorghiu-Dej, ci și, până la urmă, o comunistă de omenie? A se vedea opera de «distrugere» sistematică a legendelor privitoare la lepădarea de, la denunțarea soțului, căzut sub gloanțe comuniste, Marcel Pauker, și până la opoziția Anei P. la colectivizarea forțată impusă de Moscova. Am făcut referință în car...

Ion Coja este un comentator foarte activ și mai ales radical în blogosfera de limbă română. Îl citesc cu atenție. Din această cauză, un publicist anonim crede că aș fi un soi de pseudonim al lui Ion Coja, fiindcă difuzez adesea texte culese de pe blogul acestuia. Ipoteză bizară. Atenția mea se orientează spre non-conformiști. Și Ion Coja este unul dintre ei. Nu mi se pare întemeiat, pe fapte și texte, elogiul global, exagerat, adresat de Ion Coja unei mișcări politice trecute (Legiunea), deși știu că acest elogiu are o bază nu doar politică ci mai ales morală (comportamentul în închisori a multor legionari fiind demn de laudă). Și știu că în acest caz, pe plan ideologic și politic, denigratorii Legiunii și ai legionarilor, dar și a mai tuturor oamenilor politici români de după 1920, merită replici științifice și publicistice ceva mai aplicate și documentate, chiar  mult mai radicale decât cele propuse de Ion Coja. Dar cine mai are curajul acum în România să facă așa ceva? Coloniza...

Aflu dintr-un document al Securității, din arhiva CNSAS, că la Arad trăia un profesor de filozofie cu numele de Petru Pecican. Cred că numele acesta de familie vine de la comuna sau satul Pecica, din Banat, despre a cărui existență aflasem din poveștile de familie ale mamei mele, Ersilia Culcer, născută la Felnac.. «Dintre elementele cu trecut politic reacționar semnalate în ultima perioadă cu preocupări literare reține atenția numitul PECICAN PETRU, profesor de filozofie, pensionar, fost legionar și condamnat politic, lucrat prin d.u.i. pe linia problemei legionare. Elementul este preocupat pentru scrierea unor eseuri cu conținut filosofic și mistico-religios. De asemenea, s-au obținut date din care rezultă că elementul intențio-nează să scrie un volum de memorii intitulat „Printre anonimi”, care să relateze fapte, evenimente și aspecte din perioada detenției sale. În același timp a fost semnalat cu preocupări de a face apologia fostei organizații legionare sau de a asculta și come...

EDITURA RATIO ET REVELATIO  Luna septembrie marchează centenarul nașterii scriitorului C. Virgil Gheorghiu. Romanul „Ora 25” a făcut istorie, fiind tradus în peste 40 de limbi și vîndut pînă în 1989 în peste 10 milioane de exemplare. În 1967, a fost ecranizat, cu Anthony Quinn în rolul principal. Un text despre care Mircea Eliade spunea, în 1949: „Am fost printre aceia care, citind manuscrisul românesc al acestui roman, am avut de la început sentimentul că ne aflăm în fața unei cărți menite unei cariere mondiale” . Și continuă: „această carte validează, în fața noastră și în fața străinătății, forța de creație românească autentică, nesusținută și nepromovată de nici un efort oficial” . Ba mai mult: „Consider Ora 25 una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările”. Iar filosoful existențialist francez Gabriel Marcel, care a scris prefața primei ediții, apărută în Franța, spunea: „mă bucur la gîndul că în Franța și în limba...