Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Concluzia mea definitivă : Internaționala comunistă și internaționala capitalistă, în ciuda aparențelor (contradicția între proprietatea privată și cea colectivă), au la bază aceiași ideologie. Anti-naționalismul, în numele etnismului unei singure națiuni, liber-schimbismul în numele unor corporații supranaționale, care ignoră interesele comunităților naționale și ale indivizilor, în numele interesului acționarilor și proprietarilor, distrugerea suveranității naționale a statelor, în numele unei construcții suprastatale aparent egalitare și federative, dar de fapt în numele suveranității și absolutismului unei mic grup de națiuni sau a unei singure «națiuni» imperiale și a peștelui său «remora», care, lipit de spinarea rechinilor, a balenei, a parazitat mereu și succesiv națiunea imperială : spaniolă, italiană, britanică, rusă sau americană. Un caz de parazitism. Inotător leneș, peștele remora parazitează alți pești mai mari - partenerii săi preferați sunt rechinul, balena, țestoas...

După 1940, respectiv 1945, majoritatea legionarilor expatriați locuia în Germania și Austria. Controlul, cenzura corespondenței acestora era o activitatea serioasă pentru serviciul F al Securității pe vremea ministrului Drăghici. Iată ce se poate citi pe această temă într-un document din arhiva CNSAS : «În „problema” Germania-Austria, aproximativ 3.000 de scrisori erau prelucrate de către 24 de cenzori. Printre cele 3000 de trimiteri se aflau circa 200 de tăieturi de presă, manifeste sau materiale propagan-distice asupra cărora se făcea „filaj deschis”. Scrisorile din centrele München, Salzburg, Linz, Frankfurt am Main, Graz şi Innsbruck erau citite integral, fiind locuite de comunităţi importante de foşti legionari. » Rămâne o mare nedumerire. Nu am auzit de nici un proces intentat de vânătorii de naziști unor legionari aflători la îndemână într-o țară ca Germania sau Austria, persoanele respective fiind fără acoperire, identificabili. De ce nu au fost acuzați și judecați drept pote...

« în oglinda bulgărească (dar și a altor „tinere națiuni“ din spațiul nostru geografic) putem să vedem mai bine ce ne-a reușit și ce nu ne-a reușit nouă, în condiții istorice și geopolitice comparabile, și să încercăm să tragem astfel niște învățăminte. În acest sens, după cele cîteva zile la Koprivşiţa – și ani de cunoaștere a Bulgariei –, eu personal am rămas cu o întrebare recurentă: de ce sîntem oare atît de fuduli? Îmi aduc aminte, de pildă, de un taximetrist bulgar (probabil ceva vlas, căci o rupea destul de bine pe românește), care, la începutul anilor 1990, mi-a făcut o „analiză politică“ profetică a Bulgariei postcomuniste. Pe scurt, ideea era următoarea: Noi știm că sîntem amărășteni și la coada Europei, așa că, dacă nu punem osul la treabă, rămînem în căcat (scuze, expresii de taximetrist…). Pe de altă parte, noi, românii, am considerat de la început că am revenit în Europa – unde ne este locul de drept – și nu am crezut de cuviință că trebuie să facem ceva...

Calin Kasper • o zi în urmă Pe mine nu ma interesează cine e cea mai grozava tara din lume. Am alte lucruri cu care sa imi bat capul: 1) De ce au construit americanii scutul acela la Deveselu, daca nu e eficient contra Rusiei, el fiind de fapt, zic americanii, construit ca sa contracareze rachete iraniene? La ce mamica lor nu l-au construit atunci in Turcia? 2) Daca declara singuri ca nu sunt in stare sa faca fata Rusiei, la ce mamica lor se mai lauda ca o sa apere Romania? 3) Daca Kenedy a fost foarte ingrijorat cand rusii au dus in 1964 rachetele lor in Cuba, la ce mamica lor nu pot intelege ca si Rusia are dreptul, exact din motivele lui Kenedy, ca sa fie ingrijorata? 4) Daca suntem cu fundul gol in fata Rusiei, de ce mamica noastra nu suntem capabili sa avem relatii de buna vecinatate cu Rusia si i-am lasat pe americani sa ne monteze la Deveselu un scut care ne va apara contra rachetelor iraniene? Ce interes ar fi avut Iranul, inainte de existent...

Merită să fie urmărită argumantația psihologului Sergiu Simion pentru a privit dincolo de aparențe și a întrevedea lucrătura rețelelor de tot soiul. Sunt de acord cu foarte multe din concluziile lui Sergiu Simion. Rămâne nedezlegată, la mulți dintre analiștii pe care îi urmăresc, problema răspunsului la agresiune, adică teoria și practica apărării individuale și comunitare. Pentru luciditate și combativitatea sa păstrez la loc de cinste activitatea lui Ioan Roșca, la care am mai avut prilejul să mă refer. Un loc geometric al unor dezbateri interesante, pasionante este situl Universul românesc. http://www.universulromanesc.com/ginta/content/1-Dreptatea Dan Culcer  Sursa textului de mai jos : http://sergiusimion.blogspot.com/2016/05/profesorul-britanic-tom-gallagher.html Iată începutul analizei lui Sergiu Simion : Profesorul si analistul politic Tom Gallagher cunoscut de ani de zile pentru analizele sale politice exemplare si articolele pertinente asupra realitatii roma...

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Preluare: evz.ro / Autor: Paul Ghiţiu  Sursa secundară http://anonimus.ro/2016/02/apocalipsa-europei/ Comentariu : Războaiele din Orientul Apropiat și Mijlociu sunt războaie economice pentru controlul materiilor prime și pentru protejarea statului Israel contestat. Aceste răzbaie au provocat migrații de mare amploare, refugiați de război. Războaiele ia fost provocate de guvernele succesive ale  Statelor Unite, care și-au obligat partenerii din NATO să participe, cu promisiunea de a le da și lor o parte din prada de război, controlul și exploatarea surselor petroliere. Primirea globală a refugiaților echivalează cu introducerea în Europa a unor «cai troieni» care nici măcar nu sunt prezentați ca daruri ci ca victime. Sunt victime, desigur, ale agresivității occidentale. Primirea refugiaților nu este însă decât o obligație aparent morală. Singura obligație morală a statelor din NATO ...

La marginea satului, la răscruce Trasă de un cal costeliv, la marginea satului, la răscruce, oprește căruța, omul cu privirea măsoară căderea. Cărăușul coboară, se închină unui lemn cândva înfipt în pământ, acum căzut, culcat în zăpada moale, rece, răscolită de vânt. Lemnul acesta poartă încă-n spinare o tinichea vopsită în culori omenești, acum cojite, devenite supralumești. Calul nu mai are răbdare, întinde gâtul spre ieslea mirositoare pe care o simte de departe plină cu fân blând, în care zace gol, zgribulit, un vestitor abia ieșit din pântecele mamei, ocrotitor. Ieslea se ascunde în centrul satului În centrul lumii, lume bântuită de cai costelivi, de copii înfometați, de cărăuși obosiți, de trecători orbi, de supraveghetori. Toți ies dintr-un somn lung ochind spre pântecul lumii, în centrul căreia, ca un buric, se înalță, turn de priveghi la nașterea mântuitorului, ieslea cu fân bun. Vijelia acoperă crucea. Un nou vestitor moare de frig. Dan Culcer