Treceți la conținutul principal

Cifre și nedumeriri pe margine cenzurii corespondenței în comunismul real

După 1940, respectiv 1945, majoritatea legionarilor expatriați locuia în Germania și Austria. Controlul, cenzura corespondenței acestora era o activitatea serioasă pentru serviciul F al Securității pe vremea ministrului Drăghici. Iată ce se poate citi pe această temă într-un document din arhiva CNSAS :
«În „problema” Germania-Austria, aproximativ 3.000 de scrisori erau prelucrate de către 24 de cenzori. Printre cele 3000 de trimiteri se aflau circa 200 de tăieturi de presă, manifeste sau materiale propagan-distice asupra cărora se făcea „filaj deschis”. Scrisorile din centrele München, Salzburg, Linz, Frankfurt am Main, Graz şi Innsbruck erau citite integral, fiind locuite de comunităţi importante de foşti legionari. »
Rămâne o mare nedumerire. Nu am auzit de nici un proces intentat de vânătorii de naziști unor legionari aflători la îndemână într-o țară ca Germania sau Austria, persoanele respective fiind fără acoperire, identificabili. De ce nu au fost acuzați și judecați drept potențiali criminali de război de către justiția germană și de către vântorii de naziști, în jumătatea de secol care a trecut de la finele războiului? Era justiția germană controlată de naziști sau  legionarii erau apărați de vreo convenție secretă? Cum se face că acum legionarii din interior și exterior sunt etichetați în grup, fără nici o deosebire, ca fasciști și antisemiți, deci păcătoși penal? Crimele de război eventual dovedite, ale unor refugiați legionari în Germania și Austria, nu se pedepseau în acest caz?

Comentarii

  1. Cu deosebit respect! Mi-am permis sa va citez in acest articol: http://www.justitiarul.ro/domnule-iohannis-de-ce-vreti-sa-bagati-holocaustul-pe-gatul-romanilor-ii/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. AM citi doar zi mesajul. Mulțumesc. Dan C.

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.