« în oglinda bulgărească (dar și a altor „tinere națiuni“ din spațiul nostru geografic) putem să vedem mai bine ce ne-a reușit și ce nu ne-a reușit nouă, în condiții istorice și geopolitice comparabile, și să încercăm să tragem astfel niște învățăminte.
În acest sens, după cele cîteva zile la Koprivşiţa – și ani de cunoaștere a Bulgariei –, eu personal am rămas cu o întrebare recurentă: de ce sîntem oare atît de fuduli? Îmi aduc aminte, de pildă, de un taximetrist bulgar (probabil ceva vlas, căci o rupea destul de bine pe românește), care, la începutul anilor 1990, mi-a făcut o „analiză politică“ profetică a Bulgariei postcomuniste. Pe scurt, ideea era următoarea: Noi știm că sîntem amărășteni și la coada Europei, așa că, dacă nu punem osul la treabă, rămînem în căcat (scuze, expresii de taximetrist…). Pe de altă parte, noi, românii, am considerat de la început că am revenit în Europa – unde ne este locul de drept – și nu am crezut de cuviință că trebuie să facem ceva special pentru aceasta. Căci, nu-i așa, noi cu toții de la Rîm ne tragem, din inima civilizației europene. Iar dacă preferăm să fim daci, atunci musai noi, dacii, am inventat limbajul și civilizația. Țărani fiind, nu am fost războinici, dar i-am bătut mereu pe turci. Sîntem patrioți, desigur, dar nu am dansa, simplu și firesc, o horă cu steagul nostru românesc, iar de ziua națională ne înghesuim la fasole cu cîrnați – sau ne facem noi grătarul nostru, în privat. În sfîrșit, fiind români, „aici pe veci stăpîni“, nu ne vindem țara, ci o părăsim. E interesant însă că tot noi, în înțelepciunea noastră populară, am găsit și expresia ironică potrivită pentru această fudulie: capra rîioasă cu coada în sus.
Nu bogăția sau frumusețea ne lipsesc și, în ultimă instanță, nici măcar corupția sau „lenea“ nu sînt adevăratele noastre probleme, ci fudulia. Acel soi de fudulie păguboasă pe care tot noi am descris-o în imaginea vacii care umple găleata cu lapte, apoi o răstoarnă cu copita. Uite-așa, ca să nu creadă cineva că ne poate „mulge“ pe noi cînd vrea!…»
(Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, București, 2015.)Sursa citatului http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/fuduliile-romanilor
COMENTARIU Dan Culcer. Comparația poate părea la început temeinică, de vreme ce se face între comportamentele locuitorilor unor țări ale căror condiții istorice și geopolitice de dezvoltare sunt comparabile, cum scrie V. M.
Dar gazetăria cu legile ei simplificatoare îl duce pe antropologul nostru la schematizări inacceptabile și la ocolirea sau ascunderea explicațiilor elementare. Dacă românii părăsesc țara o fac fiindcă administratorii României au distrus-o, în complicitate cu factori externi cunoscuți, prin aplicarea brutală și stupidă a unor așa-zise principii economice liberale, fără nici o grijă pentru cetățenii României. Nu fiindcă nu sunt patrioți și și-au uitat foclorul pleacă românii și nu cântă la petreceri, ci fiindcă au fost siliți să caute de lucru, după ce piața muncii în România a fost distrusă de uraganul privatizării, în interesul cleptocrației interne și externe.
Și apoi, care români? care bulgari, dle Vintilă Mihăilescu. Dintr-o experiență turistică, chiar repetată, nu se pot trage concluzii politice sau antropologice.
Domnul acesta se bate cu o imagine ideologică negativă a României, bazată pe observația unui mediu periurban, profesional, bucureștean, pe care, după ce o construiește pripit, o folosește ca argument. Un mod neserios de a face vulgarizare publicistică în numele unei competențe antropologice nefolosite, în acest caz. Urechism și schematism. S-ar putea ca fudulia unor români să fie nu doar fudulie proastă ci metodă instinctivă de a rezista la presiunea devalorizării sistematice, aplicată global și susținută de o anumită presă, de o anumită orientare istorică și antropologică post-comunistă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu