Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

«Cât de lucidă şi de exactă a fost poziţia unui Alexandr Soljeniţîn care era în acelaşi timp antibolşevic şi antiliberal! Cât de evident este că neoliberalismul nu este decât un bolşevism care are drept scop acapararea puterii de către un mic grup şi păstrarea ei cu orice preţ! Numai când au descoperit că se pot lipsi de lozincile „umaniste“ cu care prosteau din ce în ce mai greu masele, au putut bolşevicii să devină ultraliberali – şi atunci nu le-a mai fost nici ruşine, nici frică!» (Ion Vianu) Neoliberalismul este continuarea bolşevismului cu alte mijloace , se intitulează articolul lui Ion Vianu din Revista 22 , din care am citat mai sus. Imi amintesc cu cîtă superioritate și furie negatoare erau tratate opiniile și analizele lui Alexandr Soljeniţîn atunci când au fost ele exprimate.Chiar și acum neoliberalismul are apărători tenaci și plini de dispreț față de luciditatea echilibrată a unor gânditori dar și a unor lideri de opinie care au aceiași poziție critică, cu dublu ...

Citesc în revista Cultura , cîteva considerații privitoare la o expoziție dedicată avangardei plastice evreiești din România. «Printre exegetii fenomenului avangardist, suedezul Tom Sandqvist a încercat sa explice faptul ca Tristan Tzara, Marcel Iancu, Arthur Segal, Victor Brauner, Ilarie Voronca, M. H. Maxy, Ion Calugaru, Sasa Pana, Jules Perahim, Paul Paun si multi altii împartașeau câteva lucruri în comun, între care, viziunile artistice apropiate, etnia evreiasca si România drept tara a nasterii (trebuie avut în vedere ca, în pofida conditiilor puse de Congresul de la Berlin, din 1878, multi dintre evreii nascuti în România, înainte de 1923 – anul promulgarii noii Constitutii – nu primeau, de la nastere, cetatenia româna, cu toate ca erau nascuti pe teritoriul tarii, din cauza faptului ca parintii lor erau evrei proveniti, în mare parte, din marele val imigrationist din secolul XIX). Daca tara materna si etnia evreiasca erau niste daturi, ceea ce trebuia explicat era viziunea arti...

Interviul acesta a fost realizat și publicat în Népújság , un cotidian maghiar din Târgu Mureș, de Nagy Miklos Kund, în iunie 2010, când am fost invitat ca un soi de visiting-profesor să prezint în cadrul Institutul de artă din localitate o conferință despre cenzură. Am publicat un segment din cercetările mele sub titlul Funcţia socială a ficţiunilor româneşti (sic!) în România înainte de 1989, în revista institutului, Symbolon . Ficțiuni romanești , desigur. Cuvântul romanesc pare să deranjeze orice corector, de vreme ce este sistematic «corectat» prin românesc , în mai toate publicațiile din România. Pe frâncă, limba în care a fost scris inițial, studiul se intitula Les USAGES SOCIAUX DES FICTIONS ROMANESQUES AVANT 1989 EN ROUMANIE și a fost scris la Paris. Despre ce este vorba în acest text, o comunicare prezentată la un congres de sociologie, la Geneva, al Association internationale des sociologues de langue française , în 1990 ? Iată un rezumat care dă sonul științific. Ab...

«Comunicat al Consiliului USR privind situaţia domnului PAUL GOMA 1. Domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor din România, conform unor hotărâri din anul 1990, iar Consiliul USR reconfirmă, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a domnului Paul Goma. 2. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca domnul Paul Goma să dobândească toate drepturile ce decurg din calitatea sa de cetăţean român şi de membru al Uniunii Scriitorilor din România. 3. Din verificările efectuate la organele în drept rezultă că domnul Paul Goma este cetăţean român.» Acest comunicat a apărut în revista Apostrof din Cluj. Probabil și în alte reviste ale Uniunii. El este proba că situația ar fi putut să fie rezolvată demult, dacă conducerea Uniunii ar fi respectat Statutul. Fiindcă în acest statut se specifică exact ceea ce ce se scrie la punctul 2 al acestui comunicat : 2. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca...

Sub titlul Intelectualii români în cumpăna totalitarismelor (I) , criticul Paul Cernat comentează în Observatorul cultural cartea lui Lucian BOIA - Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 . Paul Cernat scrie, printre altele : «Dacă e nedrept și tendențios să ne fixăm atenția doar asupra „orbirilor“ de stînga sau de dreapta ale unor „oameni sub vremi“ (cu toate excesele de zel aferente), nu e nici tendențios, nici deplasat să-i dăm dreptate lui Lucian Boia cînd atrage atenția că stînga românească interbelică – y compris cea intelectuală – era departe de a fi una firavă, cum se afirmă adesea după 1989. Atîta doar că, din diverse motive, cum ar fi debilitatea Partidului Social Democrat în anii ’30 și scoaterea în afara legii a comuniștilor, ea trebuie căutată mai curând „la centru“, uneori sub diverse „acoperiri“ gen ARLUS (iar aici sursa cea mai credibilă o reprezintă – a cîta oară? – Arhivele Siguranței Statului). Adică în așa-numita „presă din Sărindar“ ...

Marketingul pe înţelesul tuturor Regulile de bază ale marketingului explicate amuzant de către un profesor la Institutul Indian de Management din Ahmedabad (IIMA). 1. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt extrem de bine dotat. Culca-te cu mine”. - Asta înseamnă marketingul direct. 2. Eşti la o petrecere împreună cu prietenii şi vezi o fată superbă. Unul dintre prietenii tăi se duce la ea, arată spre tine şi spune: „Tipul ăla este extrem de bine dotat. Culca-te cu el”. - Asta înseamnă publicitate. 3. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te duci la ea şi îi iei numărul de telefon. A doua zi o suni şi îi spui: „Bună. Sunt extrem de bine dotat. Culca-te cu mine” - Asta înseamnă telemarketing. 4. Eşti la o petrecere şi vezi o fată superbă. Te ridici, îţi aranjezi cravata, te duci spre ea, îi oferi de băut, îi deschizi uşa (de la maşină), o ajuţi să urce, te oferi să o duci până acasă, după care spui: „Că veni vorba. Sunt bine dotat...

Extrag dintr-un recent interviu acordat de Stelian Tănase, acest rânduri despre Mihail Sebastian : «În urma lecturilor de la Arhive, la ce concluzie ați ajuns cu privire la „misterul“ lui Sebastian? Misterul Sebastian este, în primul rînd, misterul acestei piese: cum de s-a păstrat secretul asupra numelui autorului. Teatrul e indiscret, plin de zvonuri, de bîrfe. Chiar și atunci, la Capșa se făceau pariuri legate de cine e autorul. În ceea ce privește Arhivele, am cercetat tot ceea ce se putea, inclusiv dosarul șoferului care l-a lovit (a fost judecat și condamnat doi ani). A circulat ideea că a fost asasinat. Lumea era exasperată, nu putea să creadă că e posibil să mori într-un mod atît de stupid, un scriitor atît de important să moară lovit de o mașină, doar pentru că cel care o conducea era neatent, avea viteză   mare, iar el nu se uita pe unde trecea. Lumea avea acest sentiment de frustrare, atunci au apărut tot felul de scenarii cum că ar fi fost asasinat. Ipoteza care a c...